Publicarea datelor referitoare la indicatorii monetari pe primele opt luni din anul în curs a fost așteptată cu mult interes, atât la nivelul persoanelor fizice, cât și al companiilor. Deoarece, în cele mai recente luări de poziție publice ale reprezentanților BNR și ai principalelor bănci comerciale, s-au acumulat mai multe semnale pe tema creditării, toți cei preocupați de „mersul banilor” în economie au dorit să afle cum s-au confirmat tendințele în materie de creditare pe o perioadă semnificativă din 2017. În funcție de acestea se pot adopta decizii individuale și de echipă (în cazul băncilor și firmelor) cu o fundamentare mai consistentă.

Se confirmă o accelerare, lună de lună, a ritmului creditării întregului sector privat (creditul neguvernamental). Acest trend s-a accentuat, în luna august 2017, creditul privat ajungând la cea mai bună evoluție din ultimii cinci ani. Față de august 2016, a sporit, pe total, cu 6,5%. Desigur, analizele – în care sunt implicați, firesc, și profesioniștii contabili – nu se pot opri la acest procentaj. Este nevoie să se treacă la detalieri, cel puțin, prin examinarea celor două componente – populație și companii – și a altor două – împrumuturile în lei și cele în valută.

S-au înregistrat niveluri-record la componenta de consum în lei, respectiv un spor de 10,5%, și la cea ipotecară, cu o majorare de 23,3%. În același interval, creditul, tot în lei, pentru companii a crescut cu 6,6%. Pe ansamblu, însă, au continuat să se diminueze creditele în valută, atât pentru populație, cât și pentru firme, declinul pe opt luni fiind de 5,9%.

Toate aceste evoluții merită, desigur, analize aprofundate. Ceea ce este, însă, de comentat în spațiul rezervat acestui gen de abordare publicistică vizează conturarea tendințelor pe un interval temporal destul de concludent pentru evaluări la scara unui întreg an. Avem în vedere, în primul rând, deschiderea mai largă a băncilor pentru creditarea sectorului privat, deși tranzacțiile lor cu titlurile de stat n-au stagnat, ci, în anumite privințe, s-au amplificat. Aici au intervenit doi factori principali: existența unui volum mare de lichidități nepus în mișcare și dinamica pozitivă a întregii economii românești. Era limpede că va veni un moment în care băncile vor deschide – cum se spune – „punga”, interesul lor constând nu în ținerea banilor în depozite, ci în obținerea de profituri de pe urma creditării. În același timp, chiar dacă gradul de încredere în economie a mai oscilat lună de lună, pe total, se menține la un nivel relativ ridicat. O confirmă analiștii financiari interni și externi, agențiile de rating, dar – mai presus de toate – condițiile avantajoase pentru România de pe piețele financiare internaționale.

Cu toate acestea, nu pot fi ignorate unele vulnerabilități care au tendința de a se accentua, cum ar fi, de exemplu, cotele atinse la creditele de consum pentru populație și, simultan, nivelul încă destul de coborât al creditelor pentru firme. S-au transmis, în special din zona BNR, mai multe semnale în acest sens. Totodată, populația și firmele sunt atente la modul în care evoluează execuția bugetului general consolidat și cum se profilează perspectivele de creștere a dobânzilor, dar și a ratei inflației. Deocamdată, nu este vorba despre sporuri mari, dar identificarea avantajelor și riscurilor unor astfel de dinamici continuă să fie în centrul atenției.

Opiniile celor care susțin că ne aflăm nu departe de momentul în care se va atinge potențialul de creștere a economiei românești nu pot fi eludate decât cu asumarea riscului de a se deforma însăși esența analizelor.

Anticipațiile, din diverse surse – inclusiv din sectorul bancar –, referitoare la ritmul de creștere economică în anul viitor, la deficitul bugetar, la cursul de schimb, la raportul dintre exporturi și importuri, la ratele dobânzilor și inflației sunt de natură a defini și gradul de încredere în economia românească. Este vital ca factorii care determină evoluțiile pozitive să fie cât mai eficient valorificați, iar semnalele care vizează vulnerabilitățile să fie conștientizate și convertite, la rândul lor, în acțiuni convergente, deopotrivă în sectorul public și în sectorul privat, în direcțiile cele mai avantajoase subsumate conceptului de interes comun, pe fond de interes național.