Dacă scădem zilele nelucrătoare, practic, până la finalul anului economic 2021 a mai rămas o lună. Firește, nu avem de-a face cu un interval de neluat în seamă, în special prin prisma necunoscutelor și incertitudinilor cu care economia noastră națională se confruntă. Cu toate acestea, rezultatele consemnate până în prezent de statisticile oficiale, mai ales pentru primele zece luni ale anului evidențiază o serie de tendințe de necontestat. După toate probabilitățile, anul 2021 se va caracteriza, înainte de toate, printr-o creștere economică semnificativă, în jur de 7 procente. Este foarte important de remarcat că, în pofida unor oscilații, provocate mai ales de agravarea pandemiei, în special în luna octombrie, rezultatele de ansamblu ale activității economice se situează în preajma Produsului Intern Brut potențial. Bineînțeles, analiza nu se poate opri la acest nivel de evaluare, ci se impune luarea în considerare a unei multitudini de factori.

În primul rând, se cere luat în calcul efectul de bază, respectiv contracția PIB la care ne raportăm, adică anul 2020, în întregime. Sporurile de valoare adăugată, raportate tocmai la cotele finale ale anului precedent, indică existența unor procese și fenomene contradictorii. Cele cu un evident caracter pozitiv se referă la producțiile agricole remarcabile din acest an, însă ponderea agriculturii la formarea PIB este modestă, aproximativ 5 procente. A avut loc și o revigorare a producției industriale, deși creșterea nu a fost constantă lună de lună, bilanțul indicând, indubitabil, o mai bună valorificare a potențialului existent pe fondul unei cereri interne și mai ales externe într-o dinamică susținută pe termen scurt și mediu.

Există, în momentul de față, suficiente temeiuri pentru a considera că ritmul creșterii economice va fi mai mic decât cel prognozat inițial, inclusiv sub impactul puternic al crizei energetice și al recrudescenței pandemiei în lunile de toamnă.

Desigur, se cere operată distincția necesară dintre factorii de durată și cei conjuncturali, dintre influențele externe și impactul deciziilor interne, dintre elementele de ordin obiectiv și cele de subiectivitate firească în activitatea agenților economici. În context, o importanță primordială are, în continuare, persistența unor deficite structurale ale economiei noastre naționale, deficite nu suficient atenuate în condițiile adoptării cunoscutelor măsuri de contracarare a triplei crize căreia trebuie să îi facem față – pandemică, economică și socială.

Prin analiza tuturor acestor date rezultă o proiecție care reprezintă cel mai înalt grad de interes pentru profesioniștii contabili, pentru toți cetățenii țării.

Să începem cu scopul întregii activități economice. Conform datelor BNR, consumul final este anticipat cu o creștere relativ robustă, pe fondul unei contribuții însemnate a consumului individual al gospodăriilor populației. Acest consum este prevăzut a fi antrenat de renunțarea, mai ales în perioada sezonului estival, la cvasitotalitatea restricțiilor impuse de pandemie și, totodată, de mobilizarea unor resurse financiare suplimentare, rezultate atât din economisirea forțată, determinată tot de pandemie, cât și din cea cu scop preventiv pe parcursul anului precedent. Cu toate acestea, traiectoria consumului pe termen scurt este marcată de unele incertitudini care provin din deteriorarea puterii de cumpărare și din evoluția situației medicale. Pe termen mediu, evoluția consumului gospodăriilor populației, deși prevăzută a se menține la valori relativ ridicate, pe fondul condițiilor ceva mai favorabile de pe piața muncii, este grav afectată de creșterile prețurilor de consum.

În schimb, formarea brută de capital fix este proiectată a avea noi contribuții pozitive la creșterea PIB în continuare. Evoluția investițiilor care prezintă o reziliență notabilă este afectată, însă, de anumite blocaje generate, între altele, de majorarea prețurilor la materialele de construcții. Această situație, coroborată cu o posibilă încetinire a activității investiționale din industrie pe seama creșterii prețurilor materiilor prime, provoacă legitime îngrijorări. În această conjunctură, pe termen mediu și lung, apar incertitudini în privința volumului și calității cheltuielilor publice destinate investițiilor, mai ales a celor care au ca surse de finanțare fondurile europene nerambursabile. Un factor stimulativ îl constituie redresarea anticipată a încrederii mediului investițional cu impact mai ales asupra elementelor care determină alocările de fonduri ale capitalului străin.

Acest tablou general conturat deopotrivă prin elementele pozitive și negative constituie suportul faptic care permite factorului decizional, de la toate nivelurile și din toate domeniile de activitate, să se orienteze corect în adoptarea măsurilor curente și de perspectivă, astfel încât să se scurteze perioada de manifestare a efectelor crizei și să se apropie momentul unei autentice relansări a întregii activități economice și sociale.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)