Nu este nimic neobişnuit în faptul că au avut şi au loc dezbateri pe tema ritmului de creştere a economiei româneşti în 2018, cu deschiderea, la rândul ei, firească spre anul în curs şi spre un orizont temporal mai îndelungat. Ceea ce atrage, însă, cu deosebire atenţia, în legătură cu estimările-semnal ale Institutului Naţional de Statistică (INS) este faptul că, în dezbaterea publică, nu ocupă locul care i se cuvine strict necesara abordare ştiinţifică, inclusiv de natură metodologică, a acestei teme. Însemnătatea acesteia nu poate fi subestimată decât cu asumarea riscului de a ignora exact ceea ce interesează cel mai mult, şi anume cunoaşterea realităţii, fără cosmetizări, fără accente partizane.

Aşadar, prima estimare-semnal a INS indică un spor de produs intern brut în 2018 de 4,1%. Această informaţie este, însă, pusă într-un anumit context. O serie de date, în funcţie de care se efectuează calculele, au fost revizuite. Aproape toate în… minus. A atribui acestui fapt sensuri şi semnificaţii reprobabile reprezintă un demers imposibil de acceptat. Evitând să intrăm în detalii, se impune a preciza că procesul de calculare a evoluţiei PIB este determinat – şi în cazul ţării noastre – de metodologia aplicată la scara întregii Uniuni Europene. Datele disponibile parcurg diferite etape de agregare. În funcţie de aceste date, s-a stabilit, la nivel comunitar, un fel de „calendar” al comunicatelor oficiale, la nivel naţional şi, simultan, la scara UE. Astfel, la 70 de zile după încheierea anului de referinţă (în cazul nostru, 2018) se publică estimările-semnal, la 9 luni se prezintă datele semidefinitive, iar abia după 21 de luni ni se pun la dispoziţie datele definitive. În prezent, nu dispunem de date definitive decât pentru anul… 2016.

Cu certitudine, profesioniştii contabili cunosc toate aceste etape determinate de un element eminamente obiectiv: nu este, practic, posibil să se acumuleze, să se centralizeze, să se interpreteze un volum impresionant de date în termen foarte scurt şi chiar scurt. Probitatea ştiinţifică impune, deopotrivă, rigoare şi responsabilitate. Prin urmare, revizuirile la care a recurs INS sunt absolut normale; nu au nimic ocult, mai ales că sunt, într-o măsură foarte mare pe… minus. Aşa s-a ajuns la o estimare-semnal a sporului de PIB de „numai” 4,1%.

Sigur, există diferenţe faţă de prognoza oficială, dar fie şi numai acest fapt arată că s-a procedat şi se procedează corect. Urmează să se analizeze cauzele de fond implicate în comunicatul INS, dar tocmai din această perspectivă nu este de recomandat să ne pronunţăm înainte de finalizarea unei asemenea operaţiuni metodologice. Până una-alta, dacă acceptăm ideea că „totul se judecă prin comparaţie”, ritmul de creştere a PIB în România în anul precedent se situează pe locul al patrulea pe ansamblul Uniunii Europene. Este un loc cât se poate de onorabil. Marile puteri economice din UE – Germania, Franţa, Italia, adică exact ţările care au ponderea cea mai mare în exportul României (42% din total) au înregistrat, în trimestrul IV din anul trecut, creşteri de PIB între 0,1% şi 0,9%. Şi pentru că am amintit de exportul ţării noastre, se cere precizat că deficitul comercial a tras puternic „în jos” produsul intern brut al României.

De fapt, analize serioase pe tema abordată în acest spaţiu publicistic nu sunt posibile înainte de 7 martie a.c., când INS va publica datele care vizează contribuţiile principalelor ramuri ale economiei la evoluţia produsului intern brut. Dar, de pe acum, anumite aspecte apar pe prim plan. Tot ca efect al încetinirii creşterii economice în statele care importau şi importă masiv din România, producţia industrială a ţării noastre a sporit în 2018 cu numai 3,5%, în serie brută. De aici, o contribuţie mai mică – faţă de anii precedenţi – la sporirea PIB. La fel, datele referitoare la evoluţia celorlalte ramuri şi subramuri atestă influenţa puternică a factorului extern, adică a conjuncturii economice internaţionale asupra dinamicii produsului intern brut.

Nu este, fireşte, singurul element care se cere luat în calcul, dar ceea ce se impune a sublinia vizează necesitatea de a se desfăşura analizele pe tema evoluţiei produsului intern brut, ca, de altfel, a oricărui proces sau fenomen macroeconomic, exclusiv pe bază de date certe, confirmate, în primul rând, de Eurostat. Speculaţiile în astfel de demersuri – care implică numai abordările ştiinţifice – sunt nu numai neavenite, ci şi profund contraproductive.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)