În momentul de față dispunem nu numai de un bogat material statistic privind primele luni ale acestui an, ci și de numeroase prognoze referitoare la perspectivele economiei românești, cel puțin pe termen scurt. La rezultatele înregistrate ne referim zilnic prin rubrica noastră Telex și prin sinteze săptămânale. De asemenea, sondajele de opinie, în special cele efectuate în rândurile managerilor, conturează direcțiile de mișcare dominante, cu șanse de a se consolida în viitorul previzibil. Pe o astfel de bază receptăm și semnalele venite din exterior, atât la scara Uniunii Europene, cât și pe plan global.

Din această perspectivă, o importanță deosebită o au estimările recente ale Comisiei Europene. Executivul de la Bruxelles anticipează, în ceea ce privește România, o creștere economică în 2023 de 3,2%, față de 2,5%, cum prognoza în iarnă.

Această anticipare vine exact în perioada în care, pe plan intern, s-au intensificat dezbaterile pe tema estimării-semnal a Institutului Național de Statistică (INS) din care rezultă că Produsul Intern Brut (PIB) al țării noastre a crescut în primul trimestru al anului în curs cu numai 0,1%. De data aceasta, sintagma utilizată de analiști nu mai este „peste așteptări”, ci „sub așteptări”. De aici, punerea în discuție a realismului prognozei la care ne-am referit.

Semnificativ nu este faptul că ne pronunțăm într-o manieră categorică în susținerea unui anumit punct de vedere, ci posibilitatea de a reflecta asupra temeiurilor în virtutea cărora Comisia Europeană a îmbunătățit substanțial prognoza referitoare la creșterea economică a României în acest an. Este semnificativ, în primul rând, că evaluarea s-a făcut prin prisma tendințelor care se manifestă pe întreaga comunitate din care facem parte, în condițiile în care evoluțiile interne sunt determinate, în foarte mare măsură, de cele din întreaga Uniune Europeană. Avem în vedere nu numai comerțul intercomunitar, ci și alte componente esențiale ale conexiunii cu celelalte state membre, inclusiv în materie de investiții, de relații financiare, de migrație a forței de muncă și, evident, în multe alte domenii.

Parametrii luați în calcul sunt numeroși, de la modul în care se asigură necesarul de energie (în condițiile renunțării la importurile din Rusia, în urma războiului din Ucraina) până la soliditatea sistemului bancar, de la gradul de ocupare a forței de muncă până la nivelul datoriei publice, raportată la ponderea ei în PIB. Ideea centrală a tuturor acestor analize – susținute de date statistice amănunțite – este aceea că, în majoritatea statelor membre, între care și România, s-a întărit reziliența economiilor naționale, astfel încât a fost îndepărtat spectrul unei recesiuni.

Dacă pornim de la modul în care au fost refăcute lanțurile de producție, de aprovizionare, de transport, de depozitare, avem dovada clară a capacității de adaptare a majorității statelor membre ale Uniunii Europene la condițiile în schimbare dramatică. E drept că acest proces a început încă din timpul pandemiei, dar niciodată n-a fost atât de viguros ca în ultima perioadă, marcată puternic de consecințele războiului din Ucraina. Din acest punct de vedere, țara noastră a fost avantajată, deoarece relațiile economice cu Federația Rusă au avut, în ultimul deceniu, un nivel foarte redus, cu tendințe spre zero.

Desigur, se manifestă, într-o manieră specifică, numeroase procese și fenomene negative, în special în privința inflației, însă atât Banca Centrală Europeană (BCE), cât și Banca Națională a României (BNR) înclină să evalueze tendințele într-o notă dezinflaționistă, mai pregnant în ultimul timp. Se apreciază astfel că, până la sfârșitul anului în curs, rata inflației va continua să scadă lună de lună. Cu toate acestea, Comisia Europeană consideră că rata inflației va rămâne ridicată, ceea ce va determina o presiune mai mare asupra politicilor de creditare, cu impactul lor previzibil și asupra procesului decizional.

Nu este eludată, în acest context, nici tema limitelor unor asemenea prognoze, însă decisiv rămâne faptul că economiile naționale din Uniunea Europeană sunt mai bine pregătite, comparativ cu situația din precedenta criză globală, pentru a face față unor evenimente adverse. Există mai multe și mai eficiente instrumente anticriză, remarcă valabilă, în mare măsură, și în privința țării noastre, fapt confirmat și de opiniile dominante ale întreprinzătorilor, ale managerilor. Se poate, prin urmare, considera că există și o stare de spirit realistă, ceea ce, în strânsă legătură cu factorii obiectivi, generează idei și acțiuni care pot și trebuie să determine un reviriment, ca punct de plecare spre perioada postcriză.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)