Când o manifestare cultural-artistică are ca „zestre” 52 de ediții, nu există dovadă mai puternică a valabilității, a vitalității acesteia. Unul dintre cele mai elocvente exemple îl constituie cea de-a 53-a ediție a Festivalului Național de Interpretare și Creație a Romanței – Crizantema de Aur, desfășurat la Târgoviște, în a treia decadă a lunii octombrie a.c. Organizatorii au fost puși în situația de a se adapta la condițiile determinate de prelungirea dramatică a pandemiei de COVID-19. De altfel, în materialul publicitar dedicat celei mai longevive manifestări muzicale din țara noastră, s-a precizat că a 53-a ediție va avea loc cu „restricții impuse de reglementările legale actuale”. Practic, manifestările incluse în programul Festivalului s-au transmis la TV și la Radio.

În edițiile precedente s-a înregistrat un număr mare de spectatori, ca dovadă de necontestat a unei mase apreciabile de iubitori ai romanței. Subliniem acest fapt deoarece el infirmă convingător părerile unora care consideră că am avea de-a face cu un gen muzical minor. Mai mult decât atât: în spațiul public românesc, romanța s-a afirmat cu putere încă de la începutul secolului al XIX-lea ca o variantă mai populară a lied-ului, un gen muzical cu tradiție de peste 300 de ani. În acea perioadă de „pionierat”, s-a remarcat Anton Pann, prin romanța „La sânul mamei”. Surpriză!  Melodia este exact cea pe care, în 1848, același Anton Pann a pus versurile lui Andrei Mureșanu („Un răsunet”) devenind istoricul cântec „Deșteaptă-te, române!”, în prezent, Imnul nostru național. De atunci, romanțele s-au înscris statornic în repertoriul teatrelor muzicale, de „revistă”, al lăutarilor celebri și al unor interpreți de mare valoare. Sunt nemuritoare romanțele pe versurile lui Mihai Eminescu „Mai am un singur dor” sau „Pe lângă plopii fără soț”. S-au compus romanțe și pe versurile altor mari poeți, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Minulescu („lista” este impresionantă). La fel, de-a lungul timpului, s-au afirmat compozitori „specializați” în romanțe, în rândurile lor remarcându-se Ionel Fernic (cu a sa „Cruce albă de mesteacăn” ori „Îți mai aduci aminte, doamnă?”).

Între marii interpreți de romanțe și-au înscris numele Maria Tănase, Ioana Radu, Mia Braia, Dorel Livianu, Jean Moscopol, Gică Petrescu, Nicu Stoenescu, chiar și celebrul Ion Dacian.

Desigur, acest text nu-și propune să ofere o scurtă istorie a romanței, ci doar să prezinte câteva argumente în susținerea ideii că s-a perpetuat și s-a extins un gen muzical îndrăgit de largi segmente ale populației, adică un gen apropiat de cântecele de dor, ca un mod de exprimare a unor nobile sentimente, în primul rând, de dragoste, de empatie, de respect față de oameni.

Că nu avem de-a face cu un gen muzical minor o dovedesc multe fapte. Festivalul Crizantema de Aur se desfășoară sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO (este în curs și procedura de înscriere a romanței pe Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural, Material al Umanității), iar organizatori sunt Primăria și Consiliul Local ale Municipiului Târgoviște (urbea în care s-au desfășurat toate edițiile Crizantemei de Aur), Consiliul Județean Dâmbovița, Consiliului Județean de Cultură, Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște în colaborare cu Ministerul Culturii, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și Uniunea Muzicienilor din Republica Moldova.

Festivalul a fost însoțit de evenimente asociate, precum Programul Național de Concerte «Izvoare ale Romanței», derulat în zonele istorice ale țării, Omagiul adus lui Mihai Eminescu, la 170 de ani de la naștere, prin simpozionul Patrimoniul poetic al romanței și marcarea a 100 de ani de la nașterea apreciatului autor de romanțe, Henri Mălineanu.

Cum se vede, avem toate temeiurile să considerăm că recenta ediție a Crizantemei de Aur a reprezentat, din toate unghiurile de abordare, un autentic EVENIMENT cultural-artistic, urmărit, cu interes și satisfacție, de mulți telespectatori și radioascultători, în condițiile impuse de starea medicală actuală, ceea ce a constituit încă o dovadă a perenității unor tradiții remarcabile și stării de spirit a multor semeni de-ai noștri care nu se lasă doborâți, ci trăiesc, din plin, bucuria pe care o insuflă muzica de calitate, ca expresie a celor mai calde și mai emoționante sentimente omenești.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)