Acest final de an are o serie de particularități care merită să fie analizate, fie și numai pe scurt, deoarece vizează și principalele zone de interes ale profesioniștilor contabili. Desigur, serviciile prestate pe piața de profil se referă la microeconomie, la contribuțiile directe și indirecte la creșterea profitabilității afacerilor, însă nu trebuie să-i convingi pe profesioniștii contabili cât de importantă este influența evoluțiilor la nivel macro asupra fiecărei entități economico-sociale. Din această perspectivă, ce anume s-ar cuveni să fie scos în evidență?

Mai mult ca oricând până acum, a avut și are influență puternică asupra a tot ceea ce reprezintă business în România calitatea țării noastre de membră a Uniunii Europene. Ceea ce se situează pe prim-plan privește preluarea președinției rotative a Consiliului UE de către țara noastră începând de la 1 ianuarie 2019; vom avea, așadar, un semestru românesc care se definește printr-o multitudine de domenii, preocupări, obiective de o amploare și însemnătate necunoscute până în prezent, inclusiv ca exercițiu special de participare la procesul decizional la scară continentală. Nu este vorba numai despre însușirea unei metodologii care implică noi responsabilități, ci și despre beneficiile pe care le vom putea obține, pe foarte multe planuri, în vederea accelerării propriului nostru progres.

În contextul evocat, este cât se poate de firesc că în preajma preluării președinției Consiliului Uniunii Europene, o serie de manifestări publice au prilejuit și o trecere în revistă a ceea ce s-a întâmplat în cei 12 ani de când România este stat membru al Uniunii Europene. Am mai tratat tema în acest spațiu publicistic și nu este cazul să revenim asupra unor date și fapte care atestă convingător că – exceptând perioada în care criza globală a lovit puternic și economia noastră națională – am avut un proces continuu de diminuare a decalajelor față de principalii indicatori la nivelul mediu al Uniunii Europene și față de media zonei euro.

Aproape la toate manifestările științifice din ultimul timp, cadrul referențial în care s-au desfășurat analizele a vizat esența procesului de aderare la moneda unică europeană. Motivul este clar: țintele care trebuie atinse pentru realizarea acestui deziderat nu sunt altele decât cele care asigură accelerarea progresului economico-social al țării noastre. Este important că s-a abordat tranșant și următoarea temă legitimă: întrebarea la care s-a dat un răspuns clar nu este dacă și când vom intra în zona euro; întrebarea corectă este cum vom realiza acest obiectiv.

Desigur, au importanță criteriile de convergență nominală, cele care privesc: 1) rata inflației; 2) deficitul bugetar; 3) datoria publică; 4) cursul de schimb; 5) rata dobânzii pe termen lung. Dar, ținând seama de experiența statelor care au intrat relativ recent în zona euro, centrul de greutate îl constituie criteriile de convergență reală. În esență, se impune a lua în considerare, în cel mai înalt grad, căile și mijloacele prin care pot și trebuie să fie diminuate decalajele în materie de dezvoltare. Tot experiența la care am făcut trimitere arată la ce riscuri s-au expus țările respective când au aderat la zona euro cu semnificative decalaje în sfera dezvoltării. S-au acumulat și s-au adâncit multe dezechilibre, a crescut rapid șomajul, rata inflației a atins cote alarmante, au scăzut veniturile populației, iar deficitele de cont curent și bugetar s-au majorat considerabil. Or, tocmai prevenirea unor asemenea situații este posibilă mai ales printr-o convergență reală sustenabilă. De aici, constatarea faptului că România se află pe locul al treilea în UE în privința creșterii produsului intern brut potențial. Acest fapt spune multe despre capacitatea României de a reduce amintitele decalaje. Avem, aici, o sursă fundamentală de încredere în forțele proprii care sunt, desigur, potențate de beneficiile nete ale procesului de integrare europeană, în primul rând de dimensiunile și destinațiile fondurilor nerambursabile. Așadar, avem la ce medita înainte de a acționa pentru a realiza obiectivele anului viitor pornind, firește, de la entitățile de bază economico-sociale. Nu încape îndoială că, și în perioada următoare, se va verifica valabilitatea aforismului potrivit căruia nimic nu este mai practic decât o viziune adaptată exigențelor viitorului previzibil.