Luna octombrie este dedicată, tradițional, târgurilor agroalimentare. Avem de-a face cu o continuitate consemnată de-a lungul sutelor de ani și marcată de importante momente ale istoriei naționale, toate purtând, incontestabil, pecetea economiei rurale în toate ipostazele evoluției ei. În același timp, formele de manifestare s-au îmbogățit, la rândul lor, oferind inimitabile modele de artă populară. Pe acest fond, mai putem, oare, evalua târgurile din această toamnă drept autentice evenimente?

Acest preambul n-are, însă, rolul de a atrage atenția asupra unei teme din sfera publicisticii, ci și-a propus doar să releve măsura în care tradiția se îmbină cu noul, cu elemente care pot fi încadrate, fără urmă de îndoială, în categoria premierelor.

Primul dintre acestea vizează inaugurarea Târgului de Produse Românești în marele parc bucureștean Herăstrău. După acest „model” s-au organizat asemenea târguri nu numai în majoritatea parcurilor din Capitală, ci și în spații publice din toate centrele județene și nu numai. Această extindere în zone inedite are mai multe explicații, economice înainte de toate, dar și în ceea ce privește afirmarea unei noi stări de spirit. Adică posibilitățile producătorilor de legume și fructe, ale procesatorilor de a se deplasa cu mijloace de transport adecvate și de a depozita marfa în condiții tot mai bune au făcut și fac necesară extinderea spațiilor de desfacere în locuri noi, atractive ca peisaj de toamnă (cum sunt parcurile), dar și acolo unde se concentrează cotidian un număr relativ mare de semeni de-ai noștri.

Avem de-a face, așadar, cu un proces de natură economică important deopotrivă pentru lumea satelor și pentru orășenii interesați să se aprovizioneze din surse diversificate, la prețuri și cu produse de bună calitate, dintre cele mai competitive.

Dincolo, însă, de aceste aspecte, elementul cel mai pregnant reflectat atât de afișe și de alte modalități publicitare, cât și de dialogurile dintre vânzători și cumpărători vizează o schimbare de optică, apariția și consolidarea unei stări de spirit cu bogate semnificații din foarte multe unghiuri de vedere. Sintagma cea mai folosită este „produs românesc”. Nimic din ceea ce se expune la aceste târguri nu se prezintă fără respectiva sintagmă.

În această atmosferă este cât se poate de firesc să facem legătura cu trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat, care ne oferea cu totul altfel de imagini: cumpărătorii se năpusteau asupra produselor agroalimentare aduse din străinătate. Etichete care priveau importuri, nu de citrice, de produse exotice, ci banalele legume și fructe știute din generații în generații, vindeau marfa „ca pâinea caldă” dacă precizau că aveau ca țară de origine Spania, Italia, Grecia, Turcia ori Olanda. Acum, cumpărătorii sunt tot mai interesați de produsele românești, iar dacă se adaugă elemente care vizează ecologia (cultivarea potrivit tradițiilor naționale, fără utilizarea de substanțe nesănătoase), succesul producătorilor-vânzători este asigurat. Este faptul cel mai frapant la actualele târguri agroalimentare de toamnă.

Cum mai remarcam, asemenea târguri sunt și un prilej de cultivare a artei populare. Muzica, dansurile, țesăturile artizanale, în special iile, așa-numita artă naivă, toate se îmbină armonios într-un mesaj de suflet, de profundă simțire românească, un impuls interior nealterat de tot felul de „mode” trecătoare. Tocmai acest filon peren îndreptățește caracterizarea târgurilor agroalimentare de toamnă, atunci „când se numără bobocii”, drept dovezi convingătoare ale hărniciei oamenilor pământului românesc, cu tot ceea ce definește identitatea noastră națională, de la economie până la cultura frumosului.

(Copyright foto: 123bogdan / 123RF Stock Photo)