Cum este firesc, în actuala perioadă capătă o circulaţie mai largă decât de obicei cuvintele care au în compunerea lor cele două litere esenţiale pentru măsurarea vremurilor: „AN”. Din păcate, tocmai această frecvenţă favorizează şi înmulţirea erorilor de exprimare în temă.

În pofida semnalelor transmise de specialişti, se repetă cazurile în care se scrie şi se vorbeşte despre „aniversarea a x ani”. Or, substantivul „aniversare” indică împlinirea unui număr de… „ani”. Există şi forme ceva mai complicate prin care se „promovează” respectivul pleonasm. Bunăoară, într-o emisiune de televiziune s-a afirmat că „evenimentul a fost prilejuit de împlinirea în acest an a unei date aniversative cu semnificaţii deosebite, 100 de ani de la…”. Eroarea constă – în cazul acestei fraze – în nesocotirea faptului că numeroase cuvinte  derivate din substantivul „AN”, cum ar fi, de pildă, „aniversar” sau „aniversativ”, indică neîndoios un anumit număr de unităţi de măsură a timpului care vizează o perioadă clar delimitată, cum ar fi rotaţia completă a Pământului, 365 de zile, 12 luni etc.

Întâlnim şi alte formulări care se cer evitate pentru a se asigura acurateţea exprimării atât din punct de vedere lingvistic, cât şi logic. Aşa, de exemplu, într-un cotidian bucureştean se putea citi: „Topul anual al publicaţiei noastre este stabilit pe baza anualizării rezultatelor obţinute de respectivele firme în perioada care a trecut din decembrie anul precedent”. În fond, ce înseamnă „anualizare” dacă nu taman raportarea la un „an”, la o perioadă care vizează (iertată să ne fie repetarea) un „an” întreg? În afară de pleonasmul bătător la ochi, fraza cu pricina este neinspirată şi în privinţa repetării aceluiaşi cuvânt. Nu este vorba aici numai despre stil, ci şi despre sărăcia vocabularului, recursul la sinonime fiind obligatoriu pentru asigurarea unui minimum de expresivitate a formulărilor.

Interesante sunt şi situaţiile în care se foloseşte un alt substantiv, şi anume „anuar”. O broşură editată de un institut de cercetare din domeniul tehnicii începea astfel: „Supunem atenţiei cititorilor acest tradiţional ANUAR prin care institutul nostru prezintă – şi în 2017 – rezultatele obţinute în toate colectivele de cercetare, aşa cum se înfăţişează ele după parcurgerea unui an deosebit de fructuos”. Dacă s-a spus „tradiţional”, devine inutilă precizarea „şi în 2017” deoarece noţiunea respectivă desemnează, fără echivoc, ceva care vine din trecut şi se consolidează în timp, adică un interval temporal măsurat, de regulă, în „ani”. Apoi, „ANUAR” este chiar definiţia unei publicaţii periodice cu o apariţie… „anuală”. Mai pot fi date şi alte exemple, însă ce era mai important s-a spus: „să aducă anul” cât mai puţine greşeli de tipul celor prezentate, astfel încât tradiţionala urare de „LA MULŢI ANI!” să nu presupună şi perpetuarea unor astfel de erori de exprimare. Ne dorim ca tot ceea ce scriem şi vorbim să corespundă întru totul unei alte urări: „Cele rele să se spele, cele bune să se adune”. (T.B.)

(Copyright foto: efks / 123RF Stock Photo)