Sunt convins că foarte mulți profesioniști contabili (ca să nu spun cvasitotalitatea lor) urmăresc sistematic documentele date publicității de Curtea de Conturi. Este instituția care – conform Constituției României – exercită controlul asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Mai pe scurt, este vorba despre controlul gestiunii banului public, ceea ce ne interesează pe noi toți, în calitate de contribuabili, dar în mod special pe membrii CECCAR, dat fiind faptul că, în ultimă instanță, avem de-a face cu operațiuni contabile la scară națională.

Reamintesc toate acestea sub puternica impresie provocată de publicarea unui document al Curții de Conturi care se referă la starea actuală a învățământului superior din țara noastră. Sigur, accentul cade pe elementele care intră în sfera de atribuții a Curții de Conturi, însă ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în plan economico-financiar în domeniul învățământului superior public nu se poate evalua corect dacă se pierde din vedere ansamblul. Or, prin ansamblu înțelegem locul și rolul educației în societatea românească de astăzi, loc și rol examinate dintr-o largă perspectivă socială.

Sunt fapte și date care – cum se spune într-un limbaj mai puțin academic – „bat la ochi”. În ultimii ani, numărul studenților a scăzut dramatic. Principala cauză este de ordin demografic. Față de anul 1990, populația în vârstă de la 0 la 19 ani a scăzut cu 3,5 milioane. Dar, așa cum mai remarcam, nu numai elementul demografic, ci și cel social, mult mai cuprinzător, explică multe. Bunăoară, abandonul școlar – care a devenit un adevărat flagel social – are un efect direct și asupra evoluției numărului de studenți. Dacă adăugăm la toate acestea elemente de ordin calitativ privind învățământul preuniversitar, furnizorul de aspiranți la o pregătire universitară, constatăm o deteriorare continuă, provocată de mulți factori, unii dintre ei avându-și sorgintea în deciziile politice care au dus, printre altele, la desființarea practică a învățământului profesional.

Undele de șoc transmise de diverse surse din societate se propagă până la universități, influențând direct starea generală, calitativă și cantitativă, a învățământului superior.

În acest sens, documentul Curții de Conturi aduce numeroase argumente, printre care testele PISA, respectiv criteriile pe care OECD le promovează pentru identificarea gradului de pregătire a elevilor în vârstă de 15 ani. Testul aplicat în România a stabilit că ponderea elevilor cu pregătire slabă este de 40,3% la matematică, de 37,3% la celelalte științe și tot atâtea procente la capitolul lectură. Cu asemenea rezultate ne situăm – și pe aceste coordonate – pe penultimul loc din Uniunea Europeană.

Nu este cazul să redau și alte aspecte conținute în raportul Curții de Conturi, deoarece fiecare persoană interesată are posibilitatea să-l citească integral pe site-ul aferent. Cifrele extrase pentru acest comentariu din textul integral sunt elocvente prin ele însele și, în consecință, nu voi recurge la altele.

Pentru ceea ce este strict necesar să se rețină, este suficient să ne referim la cuvântul performanță. Un cuvânt repetat des în documentul Curții de Conturi, întrucât reprezintă un important criteriu de evaluare a stării actuale a învățământului superior din țara noastră. Așa, de exemplu, Legea educației prevede că alocarea resurselor bugetare pe entități ale învățământului superior public se face în funcție de performanțe. Este exact una dintre prevederile legale care nu s-au respectat de când legea cu pricina a intrat în vigoare. Din păcate, nu este singurul caz.

Or, dacă tot vorbim despre undele de șoc, atunci, categoric, nesocotirea unor reglementări în materie de educație are efecte grave de lungă durată, întrucât duce inevitabil la deprecierea capitalului uman, cea dintâi avuție a națiunii. Efectele unor erori de acest tip se văd la tot pasul, iar ignorarea unor reglementări – mă refer exclusiv la cele care s-au dovedit raționale – constituie un atentat direct la ceea ce numim, atunci când vorbim serios, responsabil, interesul național.

Este bine că din inițiativă prezidențială s-a declanșat o dezbatere publică intitulată „România educată”, dezbatere care-și propune reașezarea întregii societăți pe o autentică scară a valorilor. Raportul Curții de Conturi oferă pentru această dezbatere un material excepțional. A-l desconsidera echivalează cu blocarea uneia dintre cele mai importante căi de asigurare a progresului real, începând cu cel personal și ajungând la cel național. Nu degeaba se spune că ignoranța este mama tuturor relelor. Dar, pentru a încheia într-o notă ceva mai optimistă, este util să ne reamintim că de la a ști vine și a avea.