Când actualitatea nemijlocită include un eveniment de proporţiile Forumului Economic Mondial de la Davos (frumoasa staţiune din munţii Elveţiei) este imposibil de subapreciat importanţa unei asemenea reuniuni chiar dacă în materie de preocupări profesionale zona de acţiune o reprezintă microeconomia. Remarca este cu atât mai potrivită ediţiei din acest an a Forumului de la Davos care a găzduit, într-o proporţie aproape fără egal, şefi de stat şi de guvern, conducători ai principalelor organizaţii internaţionale, proprietari şi manageri ai celor mai mari companii din lume. La fel, reprezentarea geografică a fost de excepţie prin participarea unor personalităţi nu numai din America de Nord şi Europa, ci şi din Africa, Asia şi America Latină.

De unde acest interes deosebit, la niveluri atât de înalte? Principala explicaţie avansată de reputaţi analişti vizează tematica abordată, aşa cum a fost sintetizată în deviza Forumului: „Să construim un viitor comun într-o lume fracturată”. Faptul că se recunoaşte că trăim într-o „lume fracturată” constituie un element de mare importanţă deoarece implică încă o altă recunoaştere, şi anume aceea că procesul de globalizare, pe lângă avantajele lui evidente, a dus la adâncirea decalajelor, a inegalităţilor la scară globală, ceea ce a divizat şi mai mult omenirea.

Aici nu este vorba despre abordări predominant din sfera teoriei, ci despre luarea în considerare a faptelor concrete, a unor elemente care afectează grav interesele tuturor, mari şi mici, bogaţi şi săraci, însăşi existenţa umană pe mapamond. În acest sens, s-au menţionat şi examinat teme, cu adevărat, vitale precum starea mediului, discrepanţele în materie de competitivitate, combaterea protecţionismului, eradicarea bolilor cronice generate mai ales de sărăcie, nivelul educaţiei nu numai în ţările subdezvoltate, ci şi în marile puteri economice ale lumii, pericolele prezentate de instabilitate politică, de expansiunea terorismului.

Bineînţeles, niciunul dintre vorbitori – fie că a fost vorba despre premierul Indiei, care a deschis dezbaterile, sau preşedintele Statelor Unite ale Americii, fie că s-au pronunţat public reprezentanţi ai unor ţări minuscule sau ai unor vaste teritorii – nu a evitat să se refere la faptul că economia mondială a înregistrat şi înregistrează unul dintre cele mai înalte ritmuri de creştere, că s-au depăşit recorduri în materie de investiţii, comparativ cu perioada antecriză, că bursele consemnează, la rândul lor, tranzacţii de dimensiuni fără precedent. Aparent, există suficiente motive pentru manifestarea optimismului. N-a fost, însă, aşa. Nota dominantă a constituit-o prudenţa, însoţită de îngrijorări şi avertismente. S-a apreciat că, în perioada postcriză, s-au acumulat factori de risc imposibil de subapreciat, contradicţii, divergenţe, conflicte dictate de confruntarea intereselor divergente.

Din acest unghi de vedere, se poate aprecia că prudenţa a fost şi un semn deosebit de expresiv al responsabilităţii. Există o linie de demarcaţie în sfera intereselor care impune conştientizarea faptului că încălcarea acesteia, indiferent de motivaţii, de pretexte, duce inevitabil la conflicte cu efecte catastrofale imprevizibile.

Iată, deci, şi explicaţia deciziei de a se pune accentul, încă de la deviza Forumului, pe „construirea unui viitor comun”. Cum va arăta acest viitor? Nimeni nu s-a hazardat să emită formule categorice, definitive, însă aspiraţia de a conferi zilei de mâine valorile perene ale umanităţii n-a lipsit, practic, din niciun discurs. S-a spus apăsat că nu există alternativă la colaborare, la conlucrare în numele interesului comun. Este una dintre concluziile Forumului care a reprezentat – tot potrivit unor reputaţi analişti – expresia înţelegerii superioare a cerinţelor timpului în care trăim.

Cu siguranţă că şi aici, la Bucureşti, la noi, în România, suntem vital interesaţi să luăm în considerare tot ceea ce s-a discutat, să cunoaştem aprofundat zonele de consens care ne permit să completăm şi să corectăm propriile strategii de dezvoltare a ţării, în consonanţă cu interesele globale ale omenirii. De aceea, semnalul din vârf de munte, de la Davos, până aici, pe plaiurile mioritice, este suficient de puternic pentru a ne determina să gândim şi să acţionăm cu mai multă energie şi competenţă pentru împlinirea propriului interes naţional prin adaptarea la ceea ce, la Forumul Economic Mondial, a fost definit prin conceptul de „viitor comun al umanităţii”.

(Copyright foto: palinchak / 123RF Stock Photo)