Ne aflăm la finalul celui de-al treilea trimestru al anului, perioadă în care principalele tendințe ale dezvoltării economiei românești, în 2019, cu efectele din zona socială, se conturează în cel mai expresiv mod cu putință. Avem în vedere, până la apariția comunicatului Institutului Național de Statistică (INS), rezultatele pe șapte, respectiv pe opt luni din 2019, rezultate care, neîndoios, își vor pune amprenta asupra bilanțului pe întregul an.

Nu numai la modul simbolic, ci la scara practicii nemijlocite, construcțiile sunt emblematice pentru direcția de mișcare a întregii economii. Or, în acest domeniu s-a înregistrat un progres incontestabil reflectat de creșterea volumului de activitate în intervalul ianuarie-iulie 2019 (potrivit celor mai recente date furnizate de INS), respectiv o creștere în serie brută de 26% și în serie ajustată de 18 procente. Pe elemente de structură, situația se prezintă astfel: sporurile la construcțiile noi au fost de 32,9%, la reparații capitale de 2,8% și la lucrările de întreținere și reparații curente de 15,7%. Pe obiecte de construcții, majorarea a fost de 34,1% la clădirile rezidențiale, de 37,4% la cele nerezidențiale și de 15,7% la construcțiile inginerești.

Fără să subapreciem asemenea ritmuri, cele mai înalte la scara Uniunii Europene, trebuie să ținem seama că baza de pornire – adică nivelul atins în 2018 – a fost la o cotă redusă, iar procesul investițional, pe ansamblu, n-a atins țintele anticipate, atât în sectorul public, cât și în cel privat.

Bineînțeles, avem de-a face cu un segment al economiei, ce-i drept, foarte important, dar pentru evaluări mai cuprinzătoare este deosebit de util să ne referim la mișcarea banilor, resursa căreia profesioniștii contabili îi acordă o atenție specială, din motive care nu mai trebuie evocate.

Cum este cât se poate de firesc, pe prim planul preocupărilor se află evoluția creditului neguvernamental, cel care include împrumuturile acordate populației și cele contractate de societățile nefinanciare și instituțiile financiare nemonetare. Pe opt luni din acest an, totalul creditului neguvernamental a crescut cu opt procente, ajungând la aproape 265 miliarde lei. În moneda națională, majorările au fost de 10,4% – în cazul gospodăriilor populației, de 14%, iar al societăților nefinanciare și instituțiilor financiare nemonetare de 5,5% La împrumuturile în valută, pe ansamblu, soldul creditului a crescut cu 3,7 procente, în condițiile în care, pentru populație, s-a diminuat cu 8,6%, iar pentru societăți nefinanciare și instituții financiare nebancare a crescut cu 13,9%.

Dinamicile prezentate readuc în atenție, în special, procesul de creditare a activităților economice, cele creatoare de valoare adăugată. În același capitol, este de remarcat că nu s-a înregistrat revirimentul mult așteptat și posibil de creditare la un nivel net superior. Reticențele băncilor, în genere politicile lor de creditare, comportă analize mai simple decât cele care pot fi găzduite în acest spațiu. Esențialul constă în trecerea cât mai grabnică la o creditare masivă a entităților economice, în special din sectorul privat.

Totodată, prezintă o importanță de necontestat dinamica depozitelor bancare, cunoscut fiind că procesul de economisire este cel care asigură, în principal, resursele financiare pentru accelerarea procesului investițional. Înclinația populației, a întreprinzătorilor, a managerilor pentru economisire este un barometru sensibil, nu numai al nivelului de trai, al calității vieții, ci și al perspectivelor creșterii și dezvoltării economice. Să reținem, deci, că în primele opt luni din anul curent, depozitele în lei ale populației au crescut cu 8,8%, iar ale altor sectoare (respectiv, societățile nefinanciare și instituțiile financiare nemonetare) cu 4,6%. În valută, situația se prezintă astfel: depozitele populației s-au majorat cu 14,4%, iar ale altor sectoare cu 7,3%.

Analiza acestor date indică, desigur, un anumit progres, dar faptul că firmele nu și-au mărit depozitele într-o măsură mai semnificativă reprezintă o temă de reflecții serioase, atât în privința resurselor de care dispun, cât și a comportamentului financiar al unor decidenți finali, care nu totdeauna este favorabil procesului investițional, în special pe termen mediu și lung. Concluziile se desprind, cum se spune, de la sine, și ele sunt promovate consecvent de profesioniștii contabili, în calitatea lor de principali consilieri ai întreprinzătorilor și managerilor: se impune o mult mai bună alocare și gestionare a resurselor din toate domeniile, în cazul de față în special din sectorul bancar, pentru o dezvoltare economică mult mai puternică, sănătoasă în adevăratul înțeles al cuvântului.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)