Avem suficiente temeiuri, mai ales din perspectiva exercitării profesiei contabile, să abordăm modul în care evoluează economia noastră națională de la începutul anului în curs. Pe de-o parte, dispunem de informații care, indiferent de domeniul de activitate al fiecăruia, prezintă un interes public evident, iar, pe de altă parte, tocmai pe baza unor asemenea informații, se pot desfășura evaluări, analize corecte, eliberate de partizanate de orice fel.

Dacă luăm în considerare datele statistice pe primul trimestru și, în unele cazuri, pe patru luni, constatăm că, în numeroase domenii, continuă și chiar se accentuează procesele de creștere. Dacă ne limităm la cele două componente luate, de regulă, în seamă, dată fiind și accesibilitatea lor pentru marele public – industria și comerțul – constatăm că, în ambele domenii, s-au înregistrat ritmuri de creștere semnificative, de 6% și, respectiv, de 6,4%. În cazul în care ne referim la perspectiva imediată, observăm că a sporit și nivelul comenzilor noi pentru industrie. Apoi, dacă anticipăm efectele sporurilor salariale, nu numai în sectorul bugetar, ci și în cel privat, este de prevăzut că volumul cererii solvabile va determina și o majorare a consumului, probabil mai temperată decât în anul trecut, dar substanțială în continuare.

Există, desigur, reversul medaliei. Deficitul de ofertă internă determină majorarea excedentului de cerere internă agregată, ceea ce a dus și duce la adâncirea deficitului comercial și a deficitului de cont curent.

Sunt, firește, numeroase alte aspecte ale realităților macroeconomice de mare interes, atât profesional, cât și prin prisma calității fiecăruia dintre noi, simultan, de contribuabili și consumatori. Nu putem nici să le „inventariem” acum nu numai din pricina spațiului de care dispunem, ci și din simplul motiv că nu avem încă toate datele strict necesare pentru evaluări atotcuprinzătoare. Există o ritmicitate obiectivă a colectării și centralitării informațiilor din toate entitățile economico-sociale, calendarul publicării lor fiind corelat și cu cel al Eurostat.

Ceea ce se impune a sublinia, în acest caz, ca, de altfel, în tratarea oricărei teme de interes pentru cititorii noștri, vizează necesitatea de a recurge la evaluări, la interpretări, doar în cunoștință de cauză.

Din acest unghi de vedere, profesioniștii contabili au marele avantaj de a stăpâni, până la detaliu, mecanismele care intervin în lanțul cauzal reprezentat de excedentul de cerere – deficitul bugetar – deficitul de cont curent – deprecierea cursului – inflație. Astfel, este pusă pe prim-plan raționalitatea și nu emotivitatea. Primatul științei în cunoaștere și acțiune a fost, este și va fi totdeauna garantul succesului în toate domeniile de activitate.

Numai pornind de la datele realității putem să avansăm în evaluările referitoare la mersul economiei și, în special, la evoluția unor componente financiare cum ar fi dobânzile, nu numai la credite, ci și la depozite, la tendințele de natură inflaționistă, prin luarea în considerare a necesității unui mix de politici macroeconomice; adică, prin echilibrarea tuturor componentelor – de la cele monetare până la cele fiscal-bugetare. Semnalarea unor riscuri, a unor pericole, a unor vulnerabilități nu înseamnă nici criticism și nici defetism. Pur și simplu, explică, fundamentează atitudinile prudente, de evitare a oricărei măsuri care să genereze crize, fie parțiale, fie pe ansamblul economiei. Întrucât am pus accentul pe excedentul de cerere agregată, devine limpede că abordarea legitimă, rezonabilă vizează apropierea ofertei interne de volumul, de nivelul celei dintâi, respectiv cererea agregată… În acest fel, se vor diminua deficitele comerciale și de cont curent, se va reduce datoria externă, se vor înregistra progrese economico-sociale notabile. De fapt, aceasta este esența temei supuse atenției cititorilor: să dezvoltăm și să aprofundăm, prin demersuri comune, factorii pozitivi din evoluția economiei românești și să diminuăm semnificativ influența factorilor negativi, astfel încât, în acest an, anul Centenarului Marii Uniri, să înregistrăm, pe toate planurile, rezultate pe măsura potențialului de care dispunem, sub semnul emblematic al cântecului prin care „unirea în cuget și simțiri” este definită drept un autentic deziderat național.

(Copyright foto: violetkaipa / 123RF Stock Photo)