Nu încape îndoială că, pe agenda priorităților fiecărui manager și, implicit, a principalului său colaborator, profesionistul contabil, se află urgențele, a căror rezolvare este esențială în vederea menținerii și (cum este de dorit) creșterii gradului de profitabilitate în afaceri. Tot adevărată este constatarea inevitabilă potrivit căreia atingerea țelurilor propuse este condiționată, în majoritatea cazurilor, de abordarea și soluționarea unor obiective pe termen mediu și, de cele mai multe ori, pe termen lung.

Mai mult decât atât, în procesul de elaborare și aplicare a deciziilor, chiar la nivelul entităților de bază, apare – mereu și mereu – obligația de neînlocuit de a identifica și interpreta corect raportul dintre micro și macroeconomie. Atunci când se tratează teme la nivel macroeconomic, apare, de asemenea, inevitabil să se ia în considerare și contextul extern. În această ordine de idei, nu este dificil de constatat că aspectele cele mai preocupante din lumea în care trăim sunt simetric regăsite în problematica specifică la nivel microeconomic.

În mod cert, toate aceste conexiuni își găsesc cea mai concludentă expresie în activitatea de comerț internațional a țării noastre. Nu este nevoie de demonstrat că operațiunile de import-export, fie că sunt directe, fie că se desfășoară printr-un lanț de intermediari, sunt decisive pentru succesul tuturor afacerilor, indiferent de dimensiuni și de domeniul în care se derulează. Iată principalul motiv în virtutea căruia este extrem de important să acordăm cea mai mare atenție datelor oficiale referitoare la poziția internațională a economiei românești.

Chiar dacă repetăm ceea ce știe toată lumea, este util să ne reamintim că, în perioada postdecembristă, deschiderea spre exterior a României a determinat o creștere explozivă a comerțului internațional al țării noastre. În acest context, datele statistice precizează că, în 1989, exportul românesc abia atingea volumul de 10 miliarde de dolari (dacă îi transformăm în euro, ajungem la aproximativ 9 miliarde), iar, în 2022, tinde să se apropie de 100 de miliarde de euro. Este clar că, fără un asemenea volum de export, economia românească, în ansamblu, și componentele ei până la nivel de bază nu ar fi fost în măsură să micșoreze, an de an, decalajul față de țările avansate cu tot ceea ce presupune respectivul proces în privința traiului cotidian al majorității concetățenilor noștri.

Acesta este cadrul general care ne permite o examinare adecvată a informațiilor referitoare la evoluția comerțului internațional al României, cu accent pe evoluția contului curent al balanței de plăți.

Cel mai recent comunicat al Băncii Naționale a României (BNR) arată că, în perioada ianuarie – iulie 2022, deficitul balanței respective a crescut, comparativ cu perioada corespunzătoare din anul precedent, cu nu mai puțin de 9,1 miliarde de euro. Este, dacă putem să ne exprimăm astfel, un record istoric. În structura balanței, partea care revine bunurilor a consemnat un deficit mai mare cu 5,2 miliarde de euro în raport cu intervalul de referință, iar, în schimb, sfera serviciilor a înregistrat un excedent mai mare cu 1,6 miliarde de euro. Dinamica pe care o consemnăm atestă că orice majorare a deficitului balanței de plăți agravează considerabil ansamblul dezechilibrelor economice, cu efecte dintre cele mai nefavorabile pe întreaga arie a vieții economico-sociale din România zilelor noastre.

Desigur, există și elemente de contrabalansare precum investițiile străine directe, care au însumat, în șapte luni din 2022, peste 5,5 miliarde de euro, comparativ cu 3,8 miliarde de euro în perioada ianuarie – iulie 2021, însă, aceasta a fost doar o compensare parțială.

În schimb, în același interval, datoria externă totală a crescut cu 5,8 miliarde de euro, față de primele șapte luni din 2021. Datoria externă pe termen lung a însumat 96,3 miliarde de euro, la 31 iulie 2022, reprezentând 68,6% din totalul datoriei externe. Datoria externă pe termen scurt a atins, la aceeași dată, nivelul de 44 miliarde de euro, în creștere cu 17,7% față de 31 decembrie 2021. De aici, rezultă și o sporire considerabilă a ratei serviciului datoriei externe pe termen lung. Gradul de acoperire a datoriei externe, pe termen scurt, a fost, tot la 31 iulie a.c., de 76,6%, comparativ cu 81,9% la 31 decembrie 2021.

Este evident, pentru fiecare factor decizional, că a devenit imperios necesar să se acționeze pentru diminuarea consecințelor factorilor negativi care acționează la nivelul macroeconomic. În caz contrar, se acutizează toate elementele care accentuează criza multiplă cu care ne confruntăm. Numai o asemenea atitudine proactivă impusă – repetăm – de condițiile actuale poate și trebuie să determine și o schimbare radicală a tendințelor care au determinat atât majorarea deficitului comercial, cât și a contului curent al balanței de plăți.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)