Faptul că se desfășoară, în continuare, dezbateri publice pe tema rezultatelor pe întregul an 2019 în domeniul comerțului internațional cu bunuri al României – pornindu-se, desigur, de la adâncirea decalajului dintre importuri și exporturi, decalaj care depășește 17 miliarde de euro – atestă convingător o preocupare majoră, generatoare de analize tot mai pertinente, ca premise obligatorii pentru soluții viabile, eficiente.

Consemnăm această caracteristică a actualității economice și, evident, sociale, prin impactul puternic în planul vieții cotidiene, deoarece este limpede că s-a ajuns la un punct de inflexiune marcat de riscuri, de provocări, care nu pot fi trecute cu vederea nici la nivel macro și nici la cel micro.

Este adevărat că situația în care se află comerțul internațional al țării noastre reprezintă, în primul rând, o rezultantă a încetinirii creșterii economice în zonele principale ale exportului românesc, respectiv cele din Uniunea Europeană. Asupra factorilor care au determinat chiar apariția unor indicii de recesiune în marile puteri economice europene nu prea pot să acționeze autoritățile române. Situația relativ mai bună a unor state membre ale Uniunii Europene din estul continentului arată că este fezabilă adoptarea de măsuri în interiorul sistemelor productive naționale pentru contracararea influențelor externe nefavorabile.

Nu avem de-a face cu „rețete”, întrucât fiecare economie națională are particularitățile ei, inclusiv în ceea ce privește stadiul de dezvoltare și structurile productive, atât ca potențial, cât și în materie de politici comerciale adaptate la conjuncturi, dar și la tendințe de mai lungă durată. În acest sens, unele organizații patronale au avansat o serie de propuneri care urmează a fi examinate și de forurile decizionale ale autorităților publice.

Analizele se cer, desigur, aprofundate. De fapt, fiecare produs exportat (nu ne referim, în acest comentariu, la sectorul serviciilor, care ocupă un loc tot mai semnificativ în comerțul nostru internațional) prezintă caracteristici determinate, în special, de cantitatea de valoare adăugată pe care o conține, inclusiv în cazul în care pentru bunul finit a fost necesar să se recurgă la importuri. Până să ajungem la nomenclatorul de produse să ne referim la o subramură reprezentativă a industriei. În totalul exporturilor, industria auto (se includ aici toate mașinile și echipamentele de transport auto) a avut anul trecut o pondere considerabilă, peste 47%. Este vorba despre 32,5 miliarde de euro. Aceeași subramură are o pondere de 37,2% din totalul importurilor, respectiv 32 de miliarde de euro. În momentul în care punem față-n față și valorile absolute, constatăm că, deși ponderea importurilor în subramura de care ne ocupăm a fost mai mică – pe ansamblul economiei – cu 10 procente comparativ cu exportul, atunci când operăm cu încasările și plățile, diferența se micșorează considerabil. Soldul în favoarea exportului a fost de numai 500 de milioane de euro. Și, în acest caz, repetăm, vizăm un domeniu de o importanță deosebită la scara întregii noastre economii naționale.

Nu dispunem de spațiul necesar pentru a recurge și la alte exemple, dar ceea ce contează, cu adevărat, privește identificarea temei centrale, și anume necesitatea de a accelera puternic procesul de creștere a ponderii produselor cu o valoare adăugată tot mai mare în ansamblul exportului românesc. Îmbunătățirea profilului industriei prin prisma gradului de prelucrare a produselor și obținerea pe această cale a unui raport cât mai favorabil cost/calitate nu pot să fie obiective urmărite exclusiv la nivel macro. Extrem de multe depind de ceea ce se întâmplă în entitățile de bază prin politicile de firmă care iau în considerare toate elementele componente ale mișcării simultane a cererii și ofertei. Demersurile îndreptate spre echilibrarea acestor procese ale pieței libere pot și trebuie sprijinite prin politici publice, însă nimeni și nimic nu înlocuiește, în niciun domeniu de activitate, actul decizional la nivel micro. Fără îndoială, analizele din prezent și cele care vor urma, la ambele niveluri, vor permite să se adapteze planurile de afaceri și, deopotrivă, programele autorităților publice la evoluțiile de pe piețele interne și externe, întrucât – dacă ținem seama de opiniile exprimate în aceste zile de întreprinzători, manageri, analiști, reprezentanți ai autorităților centrale și locale – se conștientizează, într-o tot mai mare măsură, necesitatea diminuării dezechilibrelor din comerțul internațional al României, prioritatea priorităților economice pe termen scurt și mediu.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)