De la 12 noiembrie a devenit obligatorie utilizarea Dosarului Electronic de Sănătate (DES). Dat fiind faptul că măsura, prevăzută de lege, îi vizează, practic, pe toți asigurații în sistemul public de sănătate, se poate vorbi, fără rezerve, despre un eveniment autentic. Va fi, desigur, necesară o anumită perioadă pentru punerea la punct a sistemului, pentru familiarizarea, deopotrivă a medicilor și a pacienților, cu noul instrument, vor apărea cu siguranță situații care vor impune modificări (precizări) legislative și măsuri suplimentare de ordin tehnic și instituțional, dar, până la urmă, Dosarul va intra în viața cotidiană ca încă o expresie a normalității.

Aceste notații nu-și propun să trateze tema sănătății publice din România într-o manieră exhaustivă. Este foarte important că această temă se află în centrul campaniei electorale, semn că politicienii au conștientizat rolul esențial al sănătății în procesul de modernizare a societății românești, în contextul fenomenelor demografice negative, al diminuării natalității și creșterii mortalității și morbidității. Vom vedea cum se vor pune în practică programele partidelor în domeniul sănătății. Consemnez doar, cu justificată satisfacție, că în sfârșit ne aflăm în situația de a deschide perspectiva soluționării unor cerințe vitale pentru prezentul și viitorul semenilor noștri.

Lucrurile nu merg așa cum ar fi cazul în multe domenii, inclusiv în ceea ce privește funcționarea sistemului electronic legat de utilizarea cardului de sănătate. Nu se poate însă contesta că s-au făcut pași înainte în promovarea noilor tehnologii în mai toate componentele domeniului la care mă refer. DES reprezintă, incontestabil, un alt pas înainte.

Până acum, în spațiul public s-au auzit nu numai aprecieri pozitive în legătură cu introducerea respectivului Dosar, ci și rezerve, mai ales în ceea ce privește asigurarea confidențialității datelor înregistrate. Reprezentanții CNAS au informat despre mecanismele de siguranță ale sistemului, apreciind că s-au adoptat standarde superioare mediei europene în domeniu. În schimb, exponenții Colegiului Național al Medicilor consideră că încă nu s-au soluționat toate problemele referitoare la păstrarea obligatorie a secretului în legătură cu starea de sănătate a fiecărui pacient. Totodată, se aduc în discuție și operațiunile suplimentare pe care medicii trebuie să le efectueze pentru ținerea la zi a Dosarului.

Dacă examinăm toate aceste luări de poziție cu calm, cu mai puține emoții, ne dăm seama că totdeauna noul a fost întâmpinat, dacă nu cu refuzuri, cel puțin cu temeri, cu rețineri. Exemple ne stau la îndemână nu numai în privința asistenței medicale. Este vorba aici, totodată, nu numai despre obișnuințe, ci și despre mentalități.

Firește, există o anumită distanță între bunele intenții și modalitățile de punere în practică a acestora. Așa s-a întâmplat și se întâmplă și cu funcționarea sistemului electronic al cardului de sănătate. Să consemnăm deci evenimentul și să reflectăm la ceea ce putem – fiecare în parte și toți beneficiarii laolaltă – să facem. Pentru a se aplica, așa cum trebuie, măsuri foarte importante menite să vină în sprijinul unei cauze vitale cum este îmbunătățirea stării de sănătate a populației. Nimic nu funcționează bine de la sine. Oamenii sunt cei care sfințesc locul și, cu certitudine, tot ceea ce se dovedește și se va dovedi că este în folosul omului (pentru că nu există bolnavi în general, ci pacienți, cu istoricul sănătății proprii, așa cum se înregistrează în Dosar) va fi făcut să funcționeze, dacă nu perfect, cel puțin la nivel optim.