Recent, la sediul din Geneva al Organizației Europene pentru Cercetare Nucleară (CERN) s-a înălțat drapelul României, ca act simbolic de confirmare a aderării țării noastre la prestigiosul centru științific nu numai continental, ci și mondial. Nu cred că există concetățean care să nu fie interesat de un asemenea eveniment. Din păcate, slaba (spre aproape inexistenta) mediatizare nu a permis unui număr cât mai mare de români să se bucure de un moment autentic de mândrie națională. Nu doresc să spun vorbe solemne, dar de câte ori, la festivități din țară și de peste hotare, se înalță drapelul țării, avem, fiecare în parte și toți la un loc, o stare emotivă lesne de explicat și de înțeles. Este, poate, înainte de toate, sentimentul apartenenței la o națiune, sentimentul identității exprimat atât de sugestiv de versul „uniți în cuget și simțiri”.

Ne-am fi dorit, de exemplu, la Olimpiada de la Rio să se înalțe de mai multe ori drapelul României; n-a fost să fie! După cum ar fi benefic, pe un alt plan, cel al vieții economice, ca drapelul României să fie arborat la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Dar să ne referim mai ales la modul în care drapelul nostru marchează, în sfera relațiilor externe, prezențe notabile, de prestigiu în cele mai diverse domenii de activitate. În rândurile acestora se situează, neîndoios, participările românești active, bine apreciate, la reuniunile internaționale ale profesioniștilor contabili.

Ocupându-ne, în continuare, îndeosebi de momentul CERN, vom constata lesne că merită să reținem bogatele semnificații ale acestuia. Le-a relevat, în bună măsură, președintele Klaus Iohannis în alocuțiunea sa, prezența șefului statului român la eveniment constituind – prin ea însăși – o expresie a dorinței firești de împărtășire a unei satisfacții de dimensiuni naționale. Nu este puțin lucru să se recunoască, prin dobândirea calității de stat membru al CERN, un statut clar, deosebit de prestigios, din partea unei elite mondiale din domeniul de vârf reprezentat de fizica nucleară. Faptul că la CERN lucrează nu mai puțin de 170 de specialiști români la elaborarea a nouă proiecte de anvergură atestă, cu forța de convingere a faptelor, că statutul despre care vorbim este pe deplin meritat. De altfel, școala românească de fizică nucleară a avut și are străluciți exponenți, începând cu Horia Hulubei și terminând cu academicianul Marius Peculea, recent sărbătorit la împlinirea vârstei de 90 de ani. La Măgurele, unde se finalizează cel mai mare laser din lume, lucrează sute de specialiști de cea mai înaltă ținută științifică. Este interesant de consemnat că din delegația noastră oficială participantă la festivitatea de la Geneva au făcut parte și doi olimpici români, Mădălina Ravar și Cristian Duțescu, în prezent studenți la Universitatea din București.

CERN are o existență de o jumătate de secol, perioadă în care a trecut cu succes probe fundamentale, adevărate jaloane ale progresului științifico-tehnic. În acest club select nu se intră ușor. România este al 22-lea stat membru, calitate obținută abia acum, după acumularea de rezultate de necontestat în sfera fizicii nucleare. Faptul capătă astfel o greutate specifică aparte (ca să utilizăm un termen în materie) deoarece nimic nu este mai durabil, deschizător de orizonturi nebănuite în știință decât afirmarea statornică, în timp, a valorilor autentice.

Ridicarea drapelului României la CERN a însemnat și înseamnă, astfel, mult mai mult decât o incontestabilă recunoaștere internațională a potențialului și realizărilor dintr-un domeniu esențial al științei contemporane. Înseamnă că oriunde și oricând se „întâlnesc” vocația adevărată și munca de calitate, creativă, succesul încununează cele mai înalte aspirații individuale și colective de afirmare socială prin fapte, prin performanță.