Interviu cu Elena Gavrilă, expert contabil, membru al Filialei CECCAR Neamț

Alexandra Rizea: Solicitându-vă acest interviu, dorim să prezentăm cititorilor o experiență de muncă și viață la nivel personal, în parametrii caracteristici evoluției profesiei contabile la dimensiunile ei contemporane. Ce ne puteți spune, din această perspectivă, dacă privim lucrurile în timp și spațiu?

Elena Gavrilă: Drumul meu în viață a început într-un sat din județul Neamț, într-o familie săracă, așa cum erau aproape toți vecinii noștri. Dintre amintirile din copilărie rețin, mai ales, imaginea lămpii cu gaz, de fapt, cu petrol lampant. După ce s-a „tras” curentul electric, totul ne apărea într-o altă „lumină”. Inclusiv precaritatea traiului, deoarece se schimbaseră termenii de comparație, iar speranțele aveau un alt „punct de pornire”. De pildă, după conectarea la rețeaua de electricitate, a apărut și singurul vecin care avea televizor. Ne strângeam cu toții și ne uitam la micul ecran ca la o minune. Toate acestea te marchează pentru toată viața.

În ce sens?

Te învață să prețuiești ceea ce ai dobândit exclusiv prin muncă, prin accesul cinstit la beneficiile civilizației, chiar dacă punctul de pornire a fost cel evocat. M-am ambiționat să-mi depășesc condiția socială de atunci și am parcurs, cu bune rezultate, cursurile școlii generale, ale Colegiului Național „Roman Vodă” din municipiul Roman, apoi ale Facultății de Științe Economice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În facultate mi-a fost greu, întrucât trebuia să-i ajung din urmă pe numeroși colegi care absolviseră licee economice. Mi-a fost, însă, de mare ajutor faptul că eram bună la matematică, economie și geografie.

Înainte de a începe interviul, mi-ați povestit tot un episod din viața dvs., un episod care vizează – de această dată – calitatea instruirii…

Da, este vorba despre prestigiul învățământului românesc în general, și al celui economic, în special. La un moment dat, în 2002, m-am aflat în faza finală a pregătirilor pentru emigrarea în Noua Zeelandă. Când s-a ajuns la documentele legate de studii, nu mi s-a solicitat vreo echivalare a acestora la standardele de acolo, ci mi-au fost recunoscute aceste studii, calificările, exclusiv pe baza foii matricole de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Cred că acest fapt spune multe.

Cu siguranță…

…Trebuie, deci, să vă mărturisesc că am fost și sunt mândră de nivelul pregătirii mele, iar faptul că plecarea n-a mai avut loc din cauza schimbării politicii de emigrare din Noua Zeelandă nu alterează cu nimic semnificația faptului pe care vi l-am relatat, și anume prestigiul școlii românești în lume.

Vă propunem să reluăm firul cronologic al evoluției dvs.

De acord, mai ales că se „leagă” strâns tocmai de avantajele formării mele la prestigioasa instituție de învățământ superior din Iași. După absolvirea facultății, am fost repartizată (așa se proceda atunci) la Întreprinderea Mecanică Roman, o entitate industrială de top, profilată pe fabricarea de strunguri carusel. Am lucrat acolo 15 ani. Pot afirma, fără nicio reținere, că experiența acumulată în marea întreprindere, în exercitarea profesiei contabile, m-a făcut să iubesc tot mai mult această meserie. Am cunoscut, firește, dificultățile începutului procesului de tranziție la economia de piață, m-am confruntat cu numeroase obstacole, multe legate și de faptul că toate lucrările de contabilitate se efectuau manual, pe jurnale multiple. Calculatorul „Felix”, de fabricație românească, era mare cât casa. Se folosea doar pentru calcularea salariilor și lansarea comenzilor pentru strunguri. Am lucrat în mai toate serviciile care implicau cunoștințe de contabilitate, fapt important pentru formarea mea profesională, în pas cu evoluțiile din economie, la nivel de întreprindere, de localitate, de județ, de ceea ce se întâmpla în țara întreagă.

Tocmai această evoluție, respectiv raportul dintre activitatea personală și mutațiile economico-sociale pe arii mai cuprinzătoare, v-a permis să treceți la o altă etapă a carierei dvs. profesionale.

Așa este; la un moment dat, acumulările profesionale cantitative se transformă într-o nouă calitate, de regulă, una superioară. În 2003, am început să lucrez pe cont propriu. Etapele la care m-am referit mi-au permis să-mi valorific tot mai bine cunoștințele. Să știți că, în pofida faptului că deveniseră depășite, metodele folosite în efectuarea contabilității pe jurnale multiple, cu note contabile, mi-au permis să înțeleg mai bine, să aprofundez procesele economico-sociale în intimitatea lor, ceea ce este esențial în privința calității serviciilor oferite clienților noștri.

Ajungând în această zonă tematică, vă rugăm să vă exprimați opiniile în legătură cu rolul profesioniștilor contabili în prezent și în viitorul previzibil.

Răspund cu toată convingerea că, în ceea ce mă privește și în ceea ce îi privește pe colegii din filială, calitatea de membru al CECCAR este definitorie pentru întregul proces de formare, de învățare continuă, de adaptare rapidă și calificată la noile cerințe, de implicare civică în procesele de dezvoltare economico-socială specifice fiecărei etape de evoluție la scară națională și chiar globală. Cred cu tărie că noi, profesioniștii contabili, suntem „sanitarii economiei”, cei care asigură, într-o măsură determinantă, cursul spre respectarea necondiționată a principiilor și criteriilor unei economii de piață funcționale, prevenind derapajele și fructificând, la niveluri tot mai înalte, noile tehnologii. Una peste alta, am trecut, în viața mea, de la lampa cu gaz la laptop, de la contabilitatea manuală la programe sofisticate online, la semnătura digitală. Toate acestea au impus exercitarea profesiei potrivit exigențelor calității de membru al CECCAR, atât sub aspect strict profesional, cât și etic.

Ce decurge din aceste realități în modul în care se desfășoară relațiile cu clienții?

În primul rând, dispunem de instrumente mult mai bune pentru a „traduce” clienților elementele de contabilitate care îi ajută să-și fundamenteze mai bine deciziile. Eu sunt o fire pe care aș numi-o sintetică și avangardistă, o consecință, probabil, și a semnului zodiacal sub care m-am născut – Vărsător. Adică, mă străduiesc să desprind din datele complexe, deseori contradictorii ale realității, ceea ce este esențial și să comunic, în acest spirit, cu toți clienții. Noțiunea de avangardism o folosesc în sensul că sunt deschisă să asimilez tot ceea ce apare nou și avansat în profesia noastră, să-mi însușesc, în cele mai bune condiții, noile metode și tehnologii și să le fructific în relațiile cu clienții. Nimic nu este mai convingător decât rezultatele obținute pentru a concepe și a parcurge alți pași înainte. Nimic nu se poate înțelege dacă nu vezi ansamblul, dacă nu ai țeluri clare. Remarca este valabilă și în plan personal și în raporturile care se statornicesc în calitatea noastră de principali „sfetnici” ai întreprinzătorilor, ai managerilor – respectiv, clienții noștri. Contabilitatea este pentru mine un puzzle, toate operațiile menite să-l rezolve, mai ales cele care permit interpretări corecte, să facă posibilă adoptarea unor decizii eficiente, au o frumusețe intelectuală aparte, generatoare de mari satisfacții. Pentru mine, „curățenia exterioară”, respectiv servicii prestate cu competență și responsabilitate, înseamnă, înainte de toate, „curățenie interioară”.

Acum, la început de an, când se stabilesc, tradițional, noi obiective, noi ținte, ce vă propuneți sub aspect profesional, inclusiv în calitate de membru al Filialei CECCAR Neamț?

Evident, să consolidez ceea ce am obținut până acum, să particip la acțiunile filialei menite să ne ajute să ne adaptăm cât mai bine la noile exigențe ale profesiei, mai ales celor determinate de era digitală, să îmi îmbunătățesc continuu relațiile cu clienții în spiritul evocat, să colaborez cu colegii la conceperea și aplicarea unor inițiative de cooperare mai strânsă, cu alte organizații profesionale, cu instituțiile publice județene în vederea unei adecvate soluționări a problemelor cu care ne confruntăm, să combatem concurența neloială. Cu alte cuvinte, tot într-o expresie sintetică, doresc să conștientizăm mai bine faptul că reprezentăm o forță profesională în stare să ne împlinească pe noi, ca oameni, ca specialiști, ca o condiție primordială pentru împliniri, pe măsură, ale clienților, ale comunităților noastre locale, județene și naționale.