Finanțarea din partea UE pentru sprijinirea eforturilor de îmbunătățire a digitalizării școlilor nu și-a atins pe deplin impactul, motivul principal fiind lipsa de orientare strategică a statelor membre în utilizarea acestei finanțări puse la dispoziție de UE, se arată într-un nou raport al Curții de Conturi Europene, citat de Agerpres.

Între 2014 și 2026, se vor debursa sume semnificative prin diverse programe ale UE pentru a se sprijini educația digitală. Resursele alocate prin Mecanismul de redresare și reziliență după pandemie se vor ridica, doar ele, la peste 11 miliarde de euro.

"Pandemia COVID-19 a scos în evidență faptul că sistemele școlare din aproape toate statele membre nu erau bine pregătite pentru predarea de la distanță. Această situație se explica prin faptul că conexiunile la internet ale școlilor erau adesea inadecvate și prin lipsa de echipamente digitale pentru elevi și pentru cadrele didactice. UE are planuri ambițioase pentru educația digitală și poate ajuta școlile în eforturile lor de a utiliza într-o măsură mai mare tehnologia. Dar credem că finanțarea din partea UE ar putea fi mai bine utilizată" a declarat Pietro Russo, membrul Curții de Conturi Europene care a condus acest audit.

Pentru a verifica cum a progresat digitalizarea școlilor, auditorii au vizitat șase state membre în 2022 (Germania, Grecia, Croația, Italia, Austria și Polonia) și au constatat că acțiunile finanțate de UE ar fi putut avea un impact mai puternic dacă ar fi fost mai bine integrate în strategii naționale sau regionale pentru digitalizarea școlilor.

În majoritatea cazurilor, proiectele finanțate de UE au obținut realizările preconizate. Cu toate acestea, uneori, finanțarea din partea UE nu a făcut decât să înlocuiască o finanțare națională care fusese deja alocată. Unul dintre motivele care explicau de ce, adesea, școlile nu au putut utiliza în mod optim fondurile UE consta în faptul că acestea nu au fost implicate în măsură suficientă în identificarea nevoilor lor în materie de digitalizare. În plus, numeroase școli nu erau familiarizate cu sprijinul pe care îl oferea UE. Multe dintre acestea raportează în continuare că nu au echipamente suficiente sau că au în continuare nevoie de formarea cadrelor didactice. Auditorii au constatat, de asemenea, că adesea nu exista o abordare comună în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii în clasă, ceea ce împiedică școlile să exploateze la maximum potențialul digitalizării.

În 2016, Comisia a stabilit obiective care impun statelor membre să conecteze școlile la internet la nivel de gigabit până în 2025 și să le permită să utilizeze echipamente informatice de ultimă generație și să adopte modalități inovatoare de predare și de învățare. Cu toate acestea, în 2022, doar un număr mic de școli puteau utiliza efectiv conexiuni la nivel de gigabit. Abordările țărilor din UE variau în ceea ce privește promovarea conectării școlilor, dar lipsa unor planuri strategice stricte și întârzierile înregistrate în punerea în aplicare a programelor specifice sporesc riscul ca UE să nu atingă obiectivul de a dispune de conexiuni la internet la nivel de gigabit stabilit pentru 2025.

Comisia nu dispune de date cuprinzătoare privind sumele totale cheltuite din fonduri UE pentru digitalizarea școlilor. Doar câteva țări din UE evaluează rezultatele pe care le-au obținut cu ajutorul sprijinului financiar din partea UE pentru îmbunătățirea educației digitale în școli. În ceea ce privește măsurile finanțate prin Mecanismul de redresare și reziliență, auditorii nu au considerat că legătura dintre rezultatele care trebuiau obținute în ceea ce privește îmbunătățirea educației digitale și finanțarea din partea UE era suficient de puternică. Mai mult, în unele cazuri, estimările costurilor acceptate de Comisie în timpul negocierilor cu privire la planurile naționale difereau în mod semnificativ față de costurile efective suportate în timpul implementării.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)