În 2023, veniturile provenite din deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate s-au ridicat la 7,2 miliarde de euro, adică 4% din veniturile totale ale UE, dar această resursă proprie a UE s-a lovit de unele probleme de la introducerea ei, în 2021, susține Curtea de Conturi Europeană (ECA), într-un raport citat de Agerpres. Măsurile de monitorizare și ajutorul pentru implementare nu au sosit atunci când era nevoie. În plus, majoritatea țărilor din UE au fost prinse pe picior greșit. Riscul numărul unu este însă ca sumele care trebuie vărsate să nu fie calculate corect. De ce? În primul rând, pentru că datele tot nu sunt suficient de fiabile, iar comparabilitatea lor rămâne sub semnul îndoielii. În plus, nimeni nu verifică așa cum ar trebui că deșeurile de ambalaje din plastic sunt reciclate cu adevărat.

Resursa la bugetul UE bazată pe plasticul nereciclat ajută la rambursarea banilor împrumutați pentru Instrumentul european de redresare. În teorie, ea încurajează reducerea consumului de plastic de unică folosință, impulsionează ratele de reciclare și stimulează economia circulară. În practică, trebuie să se verse la bugetul UE 0,8 euro pentru fiecare kilogram nereciclat de deșeuri de ambalaje din plastic. Datele necesare pentru calcule devin disponibile numai după doi ani. Contribuțiile sunt deci calculate pe baza unor estimări, care sunt apoi ajustate. În 2023, veniturile provenite din noua resursă s-au ridicat la 7,2 miliarde de euro, adică 4% din veniturile totale ale UE.

„După 33 de ani în care sistemul de resurse proprii a rămas același, UE a introdus în 2021 o nouă sursă de venituri, bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate generate de statele membre. Din păcate, însă, procesul de calcul al contribuțiilor nu este suficient de bine pus la punct. Cerem deci Comisiei Europene să remedieze rapid dificultățile și să pună în aplicare ce a învățat din această experiență atunci când va pregăti eventuale alte surse de venituri ale UE”, a afirmat Lefteris Christoforou, membrul Curții responsabil pentru acest audit.

Auditorii atrag atenția că numai cinci țări din UE au transpus la termen Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje în legislația lor națională. Pe celelalte 22, Comisia Europeană le-a dat în judecată. Una dintre aceste proceduri era încă în curs la momentul auditului. Odată transpunerea considerată completă, un contractant extern a verificat conformitatea. Chiar și așa, în majoritatea cazurilor, auditorii au constatat că cel puțin o dispoziție importantă (cum ar fi cea care definește „plasticul” și „ambalajele” sau regula de calcul a cantității de deșeuri din plastic generate și reciclate) nu fusese transpusă așa cum trebuia. Auditorii avertizează că remedierea acestor probleme poate dura ani de zile. Între timp, țările din UE vor continua probabil să utilizeze definiții diferite și metode greșite de compilare care afectează calculul contribuțiilor. Auditorii cer, deci, Comisiei Europene să ia problema „în mâini”.

În primul an al resursei bazate pe plasticul nereciclat, adică 2021, majoritatea statelor membre (mai precis, 22 dintre ele) estimaseră cantități mai mici decât cele efectiv calculate pe baza datelor finale. În ansamblu, cantitatea totală de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate estimată pentru 2021 a fost cu 1,4 miliarde de kilograme mai mică decât cantitățile raportate în 2023. Altfel spus, resursa totală pentru 2021 a fost mai mică cu 1,1 miliarde de euro decât ar fi trebuit. Vorbim aici de aproape o cincime din suma de 5,9 miliarde de euro colectată în anul respectiv. Fiindcă lipseau bani, a trebuit să se recurgă la o altă resursă pentru a echilibra bugetul.

Auditorii observă că țările din UE utilizează metode de compilare diferite și nu echilibrează rezultatele obținute. Conform legii, cantitatea de deșeuri reciclate trebuie măsurată la punctul de intrare în operațiunea de reciclare. Doar șase țări raportaseră datele pe baza acestei reguli. Restul utilizau în principal datele de la punctul de ieșire din instalația de sortare și aplicau rate medii ale pierderilor. Din această cauză, cantitățile reciclate estimate de statele membre sunt greu de comparat și nu sunt suficient de fiabile. Raportarea cu privire la atingerea obiectivelor stabilite de Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje are deci de suferit.

Nu au loc nici controale adecvate. Care sunt consecințele? Un risc ridicat ca unele deșeuri de ambalaje din plastic să fie reciclate doar pe hârtie. Dacă deșeurile declarate ca reciclate sunt în realitate arse, aruncate sau trimise la groapa de gunoi, avem de-a face cu o infracțiune de mediu. În același timp, fenomenul duce și la o reducere nejustificată a sumelor care trebuie plătite pentru resursa proprie. Auditorii observă că riscul există și în cazul în care deșeurile de materiale plastice sunt exportate în afara UE. De ce? Pentru că statele membre nu sunt în prezent în măsură să verifice dacă condițiile de reciclare din țări terțe respectă cerințele UE. Ei recomandă deci să se ia măsuri pentru a atenua acest risc.

Resursele proprii ale Uniunii Europene sunt principalele surse de venit pentru bugetul UE. Până în 2021, existau trei tipuri de resurse proprii: resursele proprii tradiționale (provenite în principal din taxele vamale percepute la importurile în UE), resursa proprie bazată pe taxa pe valoarea adăugată și resursa proprie bazată pe venitul național brut.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)