Starea economiei, la începutul acestui an, a făcut și face obiectul preocupărilor majore nu numai la toate nivelurile decizionale, ci și ale celor mai mulți concetățeni profund interesați în tot ceea ce privește sursele financiare ale propriei lor existențe. Sigur, multe elemente sunt strâns legate de evoluția pandemiei, însă există numeroase și solide temeiuri pentru a considera că factorii fundamentali vizează, deopotrivă, economia nominală și cea reală.

Fapt este că ne aflăm într-o fază în care se reexaminează politicile monetare, fiscale și instituționale, astfel încât să fie promovate alternative fezabile la măsurile care s-au adoptat și aplicat până acum, în special în materie de ajutor de stat. În acest caz, noțiunea de ajutor de stat este mult mai cuprinzătoare decât cea „clasică”, întrucât privește toate modalitățile de implicare a autorităților publice în economie – de la legislație până la granturi. Recentele întâlniri și discuții, la guvern, cu exponenți ai mediului de afaceri români și străini și cu lideri sindicali au pus accentul pe creșterea rezilienței, atât în condițiile prelungirii pandemiei de COVID-19, cât și sub impactul crizei energetice. A câștigat teren ideea de parteneriat, astfel încât s-au evidențiat și unele resurse care permit mai ales accelerarea investițiilor ca soluție – cel puțin pe termen mediu – și pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale angajaților, preponderent în sectorul privat al economiei. Deosebit de importantă este asigurarea dată de premier privind publicarea strategiei fiscale pentru anul 2023 în luna aprilie a.c. În acest fel, dezideratele referitoare la predictibilitatea măsurilor guvernamentale au șansa de a se împlini în bună măsură.

Se poate aprecia, de pe acum, pe baza datelor statistice oficiale, că, în ultima parte a anului precedent, a încetinit ritmul de creștere a economiei sub presiunea unei multitudini de factori. Nu este „o rampă de lansare” de bun augur pentru anul în care am pășit de curând. Nu pot și nu trebuie, în acest context, subapreciate o serie de fenomene precum diminuarea dinamicii procesului investițional și revenirea consumului privat, în „forță”, ca principal motor al evoluției produsului intern brut. De asemenea, se cere luată foarte serios în seamă majorarea considerabilă a stocurilor în rândul surselor de sporire a PIB. O mențiune specială o impune situația din sfera comerțului internațional al țării noastre. Fondul negativ al balanței comerciale și-a accelerat puternic creșterea în ultimul timp, inclusiv ca efect al deficitului de competitivitate a unui număr semnificativ de bunuri și servicii. Este de reținut, mai ales, că deficitul balanței comerciale în sfera bunurilor a fost de aproape 23,7 miliarde de euro, mai mare cu peste 5,3 miliarde de euro față de 2020. Sunt domenii importante care se situează la cote foarte înalte în materie de importuri în condițiile în care există la noi în țară posibilități reale de satisfacere a cerințelor economiei și populației. Importurile de produse agroalimentare, de combustibili minerali, de mijloace de transport au o pondere foarte mare în totalul bunurilor aduse din străinătate, ceea ce subliniază, din nou, necesitatea de a se stimula, prin mijloacele pieței libere, producția autohtonă. Or, criza energetică a diminuat și mai mult (chiar într-o manieră dramatică) oferta internă.

Evocam, la începutul acestor însemnări, discuțiile oficiale cu exponenți ai mediului de afaceri și lideri ai principalelor centrale sindicale. Cu toate aceste prilejuri, s-au formulat numeroase propuneri constructive, apreciate ca atare de decidenții la nivel național. Bineînțeles, sunt necesare analize aprofundate, detaliate, pentru a se concepe un pachet rațional de măsuri pe toate planurile. Dar o asemenea operațiune, deloc simplă, nu trebuie să se prelungească pe termen nedefinit.

Sunt urgențe, sunt priorități incontestabile care impun soluții fiscale și instituționale menite să determine, inclusiv în viitorul apropiat, o ameliorare sensibilă a situației economico-sociale a țării noastre. Identificarea lor este, deci, un obiectiv care impune maximă operativitate în vederea adoptării deciziilor adecvate. Orice amânare înseamnă nu numai irosirea de timp și de resurse, ci și pierderea unor oportunități reale. Adică exact ceea ce se cere evitat în mod necondiționat.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)