ABSTRACT

Entrepreneurial Education and the Role of the SMP in Business Performance

Entrepreneurial education is a fundamental training approach taking into account that a successful entrepreneur should also develop specific skills, beside his/her own personality traits. Nowadays, the Romanian educational system is promoting institutionalised entre­pre­neurial education, since the yearly years of study. However, for grownup individuals, the dimension of entrepreneurial education remains a side-issue.

Business performance depends, to a great extent, on the business skills, the professional knowledge and the human qualities of the entrepreneur, irrespective of his/her field of activity.

Lately, SMPs have gained more visibility in the business environment particularly because of the active role SMPs have assumed, namely that of providing advisory services that ensure entrepreneurial skills development based on acquiring the proper understanding, thus contributing to reducing relational constraints resulting from educational lags. It is not by chance that entrepreneurs who benefit from SMPs permanent assistance appreciate their role at catalyst of economic growth and that of economic and social development targets.

Key terms: education, entrepreneur, enterpriser, SMP, conduct, performance

Introducere

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, termenul antreprenor este de origine franceză (entrepreneur) și semnifică persoana care conduce o antrepriză, adică o întreprindere care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc.

Într-un sens mai larg, întreprinzătorul este o per­soană care dovedește spirit de acțiune, respectiv ini­țiativă. Acesta poate fi persoană fizică autori­zată sau persoană juridică având sarcina în­ființării, gestionării, organizării și conducerii unei afa­ceri, la care participă cu capitalul său și/sau cu ca­pital atras.

Raportat la domeniul economic, întreprin­ză­torul poate fi definit drept persoana care inițiază și derulează o afacere, asumându-și riscurile asociate inovării în schimbul obținerii unor satisfacții (mate­riale, psihologice, morale sau sociale). Acesta poate înființa individual sau în asociere cu alte persoane o întreprindere care investește capital și acționează în industrie, agricultură, transporturi, comerț sau servicii.

Practicile mici și mijlocii (PMM-urile) sunt enti­tăți organizatorice înființate de profesioniști con­ta­bili care au dobândit competențe profesionale în conformitate cu legea specifică țării lor de origine, obiectul de activitate constând în prestarea servicii­lor contabile. În cadrul PMM-urilor, experții contabili și contabilii autorizați au dublă calitate: întreprinză­tor privat și practician în contabilitate.

Performanța unei afaceri depinde în mare măsură de abilitățile antreprenoriale, cunoștințele profesionale și calitățile umane ale întreprinzătorului, indiferent de domeniul în care acesta își desfășoară activitatea.

PMM-ul și educația antreprenorială

Educația antreprenorială este un demers formativ extrem de important, având în vedere că un întreprinzător de succes trebuie să își dezvolte, alături de trăsăturile de personalitate proprii, și anumite competențe specifice. La ora actuală, sistemul educațional din România militează pentru realizarea unei educații antreprenoriale instituționalizate, pe băncile școlii. Pentru adulți însă, dimensiunea educației antreprenoriale rămâne o problemă op­țio­nală.

Deși nu există un profil standard al întreprin­zătorului, câteva trăsături comune, mai mult sau mai puțin nuanțate de la caz la caz, conturează anumi­te caracteristici ale unui întreprinzător de succes. Prin­tre acestea enumerăm: spirit de inițiativă, simț dezvoltat de independență, asumarea responsabili­tă­ții de a gestiona situații, rezistență la efort intens și de durată, încredere în potențialul personal, capa­citate de reacție rapidă, potențial în adoptarea unor decizii, abilități organizatorice, perseverență, am­bi­ție, dorința de împlinire, energie și capacitate de mun­că, gândire creativă, capacitate de analiză și sin­­teză, cunoștințe de specialitate în domeniul în care acționează, abilități de comunicare, disponibilitate în asumarea riscului, spontaneitate, inovare.

Una dintre barierele care limitează succesul în­treprinzătorului român în afaceri o constituie cu­noștințele manageriale insuficiente sau lipsa unei educații antreprenoriale obținute în mod sistematic.

Realitatea înconjurătoare ne oferă suficiente argumente cu privire la faptul că antreprenorii care inițiază o afacere preferă să învețe „din mers” taine­le antreprenoriatului, fiind de părere că nu au nevoie de o astfel de educație. În același timp, antre­prenorii care au deja o anumită experiență nu mai găsesc motivația unei educații antreprenoriale, conside­rând că nu mai au nevoie de sfaturile altor persoane pentru a-și conduce și gestiona afacerea.

În ultima perioadă, PMM-urile au dobândit o mai mare vizibilitate în mediul de afaceri tocmai prin rolul activ pe care și l-au asumat, acela de a ofe­ri consultanța necesară dezvoltării abilităților antreprenoriale printr-o cunoaștere adecvată, con­tri­buind astfel la ameliorarea barierelor relaționale generate de decalajele educaționale. Nu întâmplător, întreprinzătorii care beneficiază de asistență perma­­nentă din partea PMM-urilor apreciază rolul acestora de catalizator al creșterii economice și al realiză­rii obiectivelor de dezvoltare economică și socială.

Comportamentul antreprenorului și performanța afacerii

Comportamentul antreprenorului generează performanța firmei. Acesta este determinat de atitudinea, aptitudinile și cunoștințele sale antreprenoriale.

Prin competențele profesionale dobândite sub autoritatea CECCAR, PMM-urile contribuie în mod activ la dezvoltarea cunoștințelor antreprenoriale pe care le dețin clienții lor, în modalități variate, în funcție de particularitățile personale și de afaceri proprii fiecărui client (explicarea unor concepte sau terminologii specifice, interpretarea unor procese și fenomene, detalierea unor situații specifice economiei de piață, managementul resurselor umane, definirea strategiilor, gestiunea resurselor, managementul riscurilor, dezvoltare personală, educație etică etc.).

Cu siguranță, fiecare PMM își cunoaște foarte bine clienții, având capacitatea de a identifica dome­niile forte pe care le stăpânește antreprenorul-cli­ent, dar și pe cele mai puțin accesate de acesta. Este la în­demâna practicianului să aprecieze în ce măsu­ră, la momentul potrivit, este nevoie să îi furnizeze en­ti­­tății-client consultanța necesară pregătirii în do­me­niile sau zonele specifice antreprenoriatului, con­form ultimelor evoluții.

Este reciproc avantajos ca PMM-ul să acționeze în relația cu clienții săi ca un adevărat partener de afaceri, obiectivele convergente cu educația antreprenorială îmbunătățind comportamentul antreprenorial, atitudinile, abilitățile și cunoștințele.

Recunoașterea unei atitudini bazate pe cu­noaș­terea de sine și încrederea în sine este vitală ori­cărui întreprinzător. La fel de importante pentru atitu­dinea acestuia sunt și inițiativa, cura­jul, creati­vi­tatea, asumarea răspunderii și gândirea critică, dar orientată către rezolvarea problemelor.

Cunoștințele antreprenoriale necesare oricărui întreprinzător țin mai ales de domeniul economic. Astfel, un tânăr întreprinzător trebuie să deprin­dă noțiuni privind achizițiile și vânzările, modelele și procesele organizaționale, resursele umane etc. Ap­titudinile antreprenoriale echivalează cu întregul sis­tem ce înglobează abilități de comunicare, capa­ci­tăți privind planificarea afacerii și orientarea către construcția imaginii personale.

Spiritul antreprenorial înseamnă a rezolva pro­­bleme, a avea dorința de a „face bani”, a vorbi în pu­blic, a-i conduce pe alții, a pune întrebări, a învăța din greșeli, a vinde, a fi creativi, a nu abandona, a fi eco­nomi, a cere sprijin, a alege cele mai bune soluții.

Nu poate fi pus la îndoială faptul că, oricât de ridicat ar fi nivelul de dezvoltare al unei afaceri, vine un moment în care este nevoie de un suflu nou, de un transfer de experiență de la alte persoane, care au înregistrat performanțe superioare, vin din alte zone sau regiuni geografice, au altă viziune sau pri­vesc lucrurile dintr-o altă abordare. Atenția PMM-ului tre­buie să se concentreze pe identificarea acestui moment, care oferă șanse mari de reuși­tă pe ter­men lung. Este cunoscut deja că a consilia opor­tun echi­valează cu cele mai bune practici de orientare și de te­rapie pentru eliminarea barierelor concu­ren­țiale.

Pe de altă parte, în ultima perioadă a devenit din ce în ce mai evident faptul că efectele crizei au modificat substanțial regulile jocului concurențial. Schimbările imprevizibile aduc cu ele un grad mare de incertitudine, de cele mai multe ori având un im­pact nefavorabil asupra sistemelor proprii de ges­tiune a fiecărei situații. Practicile mici și mijlocii percep aceste transformări în egală măsură cu cli­enții lor și, prin urmare, au un rol extrem de impor­tant în conștientizarea antreprenorilor cu privire la nevoile lor permanente de educație ofe­rită într-un sistem organizat. În plus, educația an­tre­prenorilor în concordanță cu cele mai recente evoluții oferă și avantaje în măsură să amelioreze relația contrac­tuală dintre PMM-uri și clienții lor an­treprenori.

Încrederea ca resursă a afacerii

Cultivarea încrederii reprezintă o problemă de educație antreprenorială indiferent dacă este vorba despre relațiile cu salariații, cu clienții, cu furnizorii etc. Ameliorarea factorilor care contribuie la perpe­tuarea neîncrederii trebuie să se afle în atenția ori­cărui întreprinzător care își propune să elimine dis­confortul cu repercusiuni asupra rezultatelor fina­le. Neajunsul care se manifestă cel mai frecvent ca ur­mare a lipsei încrederii produce efecte în sfera re­la­țiilor dintre managementul firmei și salariați. Ne­încrederea acționează asemenea unui cerc vicios. De exemplu, îndoiala salariaților privind dispozițiile primite generează și neîncrederea managementului companiei în aceștia, iar prăpastia care se creează se adâncește din ce în ce mai mult în fiecare zi. Rolul practicianului expert contabil este acela de a oferi su­ficiente îndrumări în ceea ce privește managemen­­tul resurselor umane, la nevoie orientând an­trepre­norul către centre de educație autorizate să ofe­re cunoștințele necesare asigurării unui echilibru or­ga­ni­zațional.

Neîncrederea acționează precum epidemia: cu cât se răspândește mai mult, cu atât devine mai pu­ternică. Cei mai neîncrezători părăsesc compania,  iar cei rămași sunt suspicioși cu noii colegi sau le sugerează lipsa încrederii, ceea ce destabilizează organismul întreprinderii. Neîncrederea este foarte rezistentă la schimbare și uneori se poate ajunge în situația ca unica alternativă de a stopa neajunsu­rile pe care le generează să fie transferul afacerii și crearea unor echipe noi, cu alți angajați.

Pentru prevenirea situațiilor considerate toxi­ce pentru bunul mers al companiilor, se recomandă respectarea unor cerințe relativ simple și la îndemâ­na oricărui antreprenor. Printre acestea se numără:

• studierea metodică a mijloacelor prin care poate fi cultivată încrederea în cadrul unei companii;
• comunicarea transparentă și la momentul oportun. Informațiile reale sau proiecțiile vii­toare comunicate la momentul oportun le oferă salariați­lor încredere prezentă și viitoare, motivându-i în activitățile pe care le desfășoară. Încrederea începe oferind încredere;
• împărtășirea ideilor. Nu este suficient ca un antreprenor să dețină un set de informații. El trebuie să le împărtășească salariaților, astfel încât împre­ună să le îmbunătățească și să le pună în practică într-un mod eficient. Este esențial ca antrepre­no­rul să nu păstreze informațiile doar pentru propria-i cunoaștere;
• sinceritatea. Este important ca salariații să primească răspunsuri sincere, lipsite de intenția ma­­nipulării. Absența sincerității sugerează faptul că antreprenorul își subestimează salariații și conduce la pierderea încrederii acestora în mod iremediabil;
• comunicarea directă. Încrederea se câștigă atunci când antreprenorul sau managerul stă printre oameni, și nu departe de aceștia;
• arta ascultării. Atenția acordată fiecărui de­­taliu, fiecărei idei împărtășite de angajați face ca aceștia să devină mai încrezători, iar recunoașterea me­ritelor prin aplicarea ideilor și propu­­nerilor lor îi face mai creativi și le oferă mai multă siguranță.

Orice antreprenor care își dorește o companie performantă trebuie să fie preocupat de eliminarea cauzelor care generează demotivarea angajaților. Printre acestea se numără absența viziunii, lipsa unei pregătiri profesionale continue, ocuparea timpului într-un mod neadecvat, comunicarea necorespunză­toare, managementul vertical, lipsa aprecierii meri­­telor fiecăruia, managementul ineficient, persoanele toxice etc. Nu poate fi pus la îndoială faptul că an­treprenorii care doresc să aibă echipe de salariați creativi și performanți trebuie să cultive o atmosferă bazată pe încrederea de a împărtăși și dezbate idei­le fiecăruia.

Practicile mici și mijlocii re­prezintă, prin pu­terea exemplului personal, un mo­del de cultivare a încrederii. Respectarea principiilor etice fundamen­tale constituie un instrument de lucru eficient care permite cultivarea încrederii și a unui me­diu de lu­cru performant și prietenos.

Managementul talentelor și creativitatea

Criza economică globală a generat o oarecare fragilitate relației dintre antreprenor și angajați. O pe­rioadă îndelungată angajații au fost obișnuiți să fie răsplătiți pentru loialitatea și efortul lor cu o ca­­rieră stabilă și o pensionare confortabilă. La ora ac­tuală, situația se prezintă total diferit, managerii trebuind să caute noi modalități de a face față aces­tor schimbări.

O metodă modernă constă în aplicarea manage­men­tului talentelor. Acesta le oferă salariaților mai multe opțiuni pentru alegerea modului de lu­cru. Unele companii au introdus chiar în cultura proprie me­tode de măsurare a performanțelor, lăsându-i pe angajați să își aleagă singuri activitățile, momen­tul și locul în care lucrează. De altfel, aceste practici co­­­respund întocmai așteptărilor tinerei generații, care acordă mai puțină importanță loialității față de com­panie și mai multă însemnătate faptului că sarcina pe care o are îi oferă o satisfacție pe termen lung.

Managementul talentelor se află în strânsă in­tercondiționare cu creativitatea, un concept care poa­te fi înțeles diferit, în funcție de vârstă, motivație, pregătire profesională, mediul înconjurător, aștep­tări, convingeri, cultură, educație etc.

În mediul profesional specific profesiilor de ex­­­pert contabil și contabil autorizat este deja cunos­cut faptul că PMM-urile pot contribui, prin creativi­tate, la ameliorarea indicatorilor de performanță în­regis­trați de clienții lor. De altfel, orice antrepre­nor aș­teaptă de la contabilul său cât mai multe idei crea­tive care să îl ajute să își eficientizeze afacerea. Ne gândim în acest context la rolul contabilității de ges­tiune, dar și la diferitele metode și tehnici de di­­ag­nosticare a afacerii.

Sugestiile financiare oferite antreprenorilor pot fi însoțite și de anumite soluții care țin de resortul managementului resurselor uma­ne. În general, oa­menii fug de eșec, iar crearea unui mediu de lucru care să recunoască, să dezvolte și să valorizeze crea­tivitatea constituie suportul unei com­pensări corecte, evitând situațiile care duc la frustrare sau la plic­ti­seală și înlăturând barie­rele unei gândiri uzu­ale. Cum procesul creativ este asociat pozitiv cu bucuria, atmosfera de lucru plă­cută antrenează con­știința și creativitatea în toate domeniile de activi­tate și la toate nivelurile.

BIBLIOGRAFIE

1. http://dexonline.ro
2. http://www.cariereonline.ro
3. http://www.radiolight.ro/info-profesional
4. http://www.tribunainvatamantului.ro