Numeroase inițiative cultural-artistice se dovedesc viabile în perioade relativ îndelungate, iar în condițiile pandemiei de COVID-19 se bucură de un interes crescând, inclusiv ca o contrapondere la restricțiile menite să împiedice răspândirea coronavirusului cu care ne confruntăm de aproape un an. Remarca este valabilă și în cazul Muzeului Național al Literaturii Române (MNLR), despre ale cărui inițiative i-am mai informat pe cititorii noștri.

Un succes deosebit a avut și are, în continuare, expoziția itinerantă Scriitorii români în Primul Război Mondial, expoziție deschisă în aceste zile (până la 7 februarie a.c.) la București Mall Vitan. Vernisajul a avut loc cu prilejul Zilei Culturii Naționale, după ce expoziția a revenit în țară de la Sofia, unde Academia Bulgară de Științe și Institutul pentru Literatură din țara-gazdă au fost coorganizatori. Anterior, expoziția a fost deschisă la Institutul Cultural Român din Viena și la Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău.

Pretutindeni, inițiativa MNLR s-a bucurat de interesul și aprecierea deosebită a specialiștilor, a publicului larg. Este, pe deplin, explicabil, deoarece expoziția oferă, prin documente de mare valoare (cele mai multe din arhive prestigioase), o imagine fascinantă a modului în care mari scriitori au înțeles, în vremuri de restriște, să-și apere țara nu numai cu mesajele lor conținute în opere remarcabile, ci și cu arma în mână.

Exemplele sunt emoționante, atestate prin fotografii, corespondențe, acte oficiale. Vizitatorii au avut și au prilejul să-i vadă pe Hortensia Papadat-Bengescu în toiul luptelor de pe front, în calitate de soră medicală, pe reputatul critic și istoric literar, editor al operelor lui Mihai Eminescu, Dumitru Panaitescu Perpessicius, sublocotenent, în vârstă de 24 de ani, grav rănit, în lupte, la mâna dreaptă (a scris, în restul vieții, doar cu mâna stângă), pe Camil Petrescu, autorul celebrului roman Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, ofițer în armata română, salvat de la moarte de confratele basarabean Ion Buzdugan (în urma exploziei unui obuz și-a pierdut auzul la o ureche pentru întreaga viață), pe Liviu Rebreanu, care a dezertat din armata austro-ungară și a venit în Regat (soarta fratelui lui Liviu Rebreanu, executat de ocupanții Transilvaniei, a constituit substanța epică a romanului Pădurea spânzuraților), pe George Topârceanu, subofițer de artilerie, erou al luptelor din Turtucaia (despre prizonieratul lui, vreme de doi ani, a scris pagini memorialistice de excepție), pe Vasile Voiculescu, medic pe front (caracterizat de camarazi, de cei pe care i-a îngrijit, drept pildă de curaj, de devotament față de semeni).

Mărturii despre alți scriitori se adaugă firesc la ceea ce au săvârșit cei amintiți, astfel încât vizitatorii au posibilitatea să cunoască elemente biografice, care alcătuiesc un tot unitar, deopotrivă ca imagine și conținut. În acest mod își întăresc convingerea că lupta pentru reîntregirea României a fost cauza înaintașilor din toate generațiile, de toate profesiile, iar pe temelia jertfelor, a sacrificiilor, a fost posibil ca statul național unitar român să se consolideze și să se dezvolte, pe toate planurile. Nu este deloc întâmplător că mulți scriitori români care au luptat pe front s-au afirmat în perioada interbelică prin contribuții de seamă la îmbogățirea poeziei și prozei naționale cu opere nemuritoare.

Exponatele care ne introduc în atmosfera unei perioade de profunde semnificații istorice sunt, fiecare în parte și toate împreună, un puternic mesaj, peste timp, despre ceea ce înseamnă valori creative și etice, adevărate repere pentru garanțiile de astăzi și de mâine. Sunt argumente-îndemn pentru a vizita deosebit de interesanta expoziție.