Ceea ce, până nu demult, reprezenta o simplă, o banală obișnuință, a căpătat, în prezent, semnificația unor adevărate evenimente. Bunăoară, mii și mii de oameni treceau zilnic pe lângă diverse zone și puncte turistice (parcuri, edificii arhitecturale de excepție, monumente istorice, plăci memoriale etc.), considerându-le drept elemente ale unui peisaj arhicunoscut. Ei bine, în urma unui număr remarcabil de inițiative, locale și la nivel național, milioane de oameni au avut și au posibilitatea să descopere, iar unii să redescopere, farmecul discret al multor repere esențiale, definitorii pentru spațiul nostru de muncă și viață. Fiecare dintre aceste (re)descoperiri s-a constituit și se constituie, în continuare, într-un veritabil eveniment.

În numărul precedent al publicației noastre am semnalat una dintre primele inițiative menite să pună instrumentele virtuale la îndemâna semenilor, deciși să respecte cerința autoizolării în condițiile pandemiei cu care ne confruntăm. Ne refeream la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) care a postat pe site-ul propriu mai multe expoziții de mare interes privind momente de seamă în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. Astfel, în ultima lună, expozițiile online ale muzeului au înregistrat 348.211 vizualizări. Un asemenea număr, într-un interval de numai o lună, nu a fost consemnat niciodată în toată perioada de când MNIR funcționează, atunci când era deschis vizitelor marelui public.

Se mai pot prezenta nenumărate alte exemple de recorduri de vizualizări pe site-urile unor instituții de cultură și știință, ceea ce impune promovarea unei alte viziuni asupra modalităților de răspândire și asimilare în masă a cunoștințelor de cultură generală.

Ne vom referi, în special, la noul „destin” al filmului documentar. Toate statisticile din lume au indicat, până nu demult, diferențe mari de vizionări, prin toate mijloacele de difuzare (de la clasicele cinematografe până la rețelele de socializare) între filmul artistic și cel documentar în favoarea primului. În condițiile actuale, decalajul se micșorează de la o zi la alta. Tot mai mulți oameni descoperă și redescoperă virtuțile filmului documentar de calitate. Două exemple din multe altele confirmă această schimbare de optică.

Primul vizează Muzeul Municipiului București, care a inițiat ciclul „Cinema Museion”, respectiv postarea unor filme documentare care aduc în prim plan personalități istorice și imagini din lumea urbană, mai ales din perioada interbelică. Faptul că poți vedea secvențe documentare în care apar, bunăoară, Regele Ferdinand și Regina Maria, marele bărbat de stat Ionel I.C. Brătianu, secvențe însoțite de prezentarea de date istorice fundamentale, constituie nu numai un punct de atracție excepțional, ci și o reală modalitate de îmbogățire a cunoștințelor despre „temelia” pe care s-a ridicat o întreagă națiune. Remarca este valabilă și pentru documentarul consacrat Căii Văcărești, cu imagini ale celebrei mănăstiri demolate, asemenea multor locașuri de cult, în perioada regimului totalitar.

Al doilea exemplu vizează programarea pe un post TV, în Sâmbăta Mare, înainte de slujba Învierii de la Patriarhia Română, a unui amplu film documentar dedicat Muzeului Satului. Mulți știm despre existența acestui muzeu, unic în lume, admirat de milioanele de străini care l-au vizitat de-a lungul anilor, dar, paradoxal, este puțin cunoscut, la fața locului, pas cu pas, exponat cu exponat, de populația autohtonă, inclusiv de bucureșteni. Or, difuzarea unui asemenea film, la o oră de maximă audiență, a oferit reale și profunde satisfacții iubitorilor de cultură, artă și tradiții.

Iată, deci, că nu traversăm, în aceste zile, un „deșert cultural”, ci că realizările erei digitale ne oferă posibilitatea de a beneficia – așa cum se intitula o celebră revistă de pe vremuri – de mari bucurii „pentru minte și suflet”.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)