În perioada 14-22 septembrie a.c., se desfășoară la București o manifestare de amploare, cu semnificative rezonanțe evocatoare, manifestare dedicată împlinirii unui secol de cinema românesc. Este vorba despre un proiect care a demarat în 2017, sub semnul celebrării a 100 de ani de la Marea Unire, proiect care a inclus atât localități din țară, cât și din străinătate. Astfel, mii și mii de spectatori au avut și au prilejul să vadă și să revadă cele mai de seamă producții cinematografice românești, începând cu filmul dedicat Războiului de Independență realizat în 1912, cu participarea unora dintre cei mai mari actori ai vremii, în frunte cu Aristide Demetriade și Grigore Brezeanu. Au urmat creațiile de gen a nu mai puțin de șase generații de cineaști, nume celebre din perioada interbelică (bunăoară, cuplul Stroe și Vasilache sau George Vraca) și în cea postbelică (de la Radu Beligan și Dina Cocea la Grigore Vasiliu Birlic și George Calboreanu, Liviu Ciulei, până la George Constantin, Toma Caragiu, Florin Piersic, Amza Pellea, Carmen Stănescu, Valeria Seciu). Bineînțeles, pe afișul manifestării se află numeroase filme din perioada postdecembristă premiate la prestigioase festivaluri internaționale, între care creațiile lui Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Nae Caranfil, cu participarea unor actori valoroși, de toate vârstele.

Practic, orice enumerare de protagoniști ai filmului românesc, de la regizori la scenariști, de la actori la cameramani, de la compozitori specializați în domeniul muzicii de film la scenografi și șefi de platou nu este scutită de omisiuni, întrucât ne referim la numeroase pleiade de creatori din atât de complexa și diversificata industrie cinematografică. Important este că numărul celor care și-au legat, pentru totdeauna, numele de istoria filmului românesc este impresionant, fiecare creator atestând, el însuși, o parte inseparabilă a ceea ce înseamnă memoria colectivă, de fapt, memoria unei națiuni în cele mai diferite momente ale existenței ei, uneori faste, alteori tragice.

Cu toate că unele televiziuni și-au înscris în programele lor reluarea unor filme autohtone, realizate în acești o sută de ani, în cele 14 locuri unde s-au proiectat producțiile amintite (între care Cinematecile Eforie și Union, sălile ARCUB și CREART, Sala „Horia Bernea” – Muzeul Țăranului Român, Grădina Muzeului Literaturii Române, Sala „Mircea Eliade” – Biblioteca Națională) s-au înregistrat mii de spectatori, iubitori ai filmului, ceea ce demonstrează, din nou, că avem de-a face cu cea mai populară artă din câte au existat și există pe mapamond. Atmosfera din aceste spații destinate vizionărilor colective, uneori chiar de masă, nu poate fi egalată de nimic. Nu este vorba numai despre generațiile care au crescut și s-au maturizat înainte de expansiunea remarcabilă a mijloacelor audio-vizuale de comunicare contemporană, care își amintesc cu nostalgie și de numeroasele cinematografe de cartier, cu nelipsitele lor grădini de vară, ci și de tinerii care doresc să vizioneze filme în ambianța specifică spațiilor consacrate pentru asemenea proiecții.

Faptul că, de la o săptămână la alta, agenda culturală, atât în Capitală, cât și în majoritatea orașelor țării, se îmbogățește cu inițiative lăudabile are, incontestabil, un larg ecou în rândurile exponenților tuturor generațiilor. Sunt generate, astfel, noi surse de optimism în ceea ce privește una dintre dimensiunile fundamentale ale viitorului: sporește nevoia de cunoaștere și, direct proporțional, oferta publică devine tot mai atractivă. Sunt, evident, semnale de bun augur și la acest început de toamnă.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)