Este cât se poate de firesc ca documentele organizațiilor financiare internaționale să prezinte interes nu numai la nivel macro (date fiind conexiunile naționale la scară mondială), ci și la scară micro, principalul domeniu de activitate al profesioniștilor contabili, deoarece, în lumea în care trăim, procesele de integrare și globalizare (chiar dacă înregistrează, mai ales în prezent, unele mutații importante) implică tot mai profund firmele, indiferent de dimensiunile, de forța lor economică. Viața și practica au dovedit că luarea în considerare a documentelor care vizează evoluțiile globale este de mare folos și în procesul decizional al fiecărei entități economico-sociale.

Între dovezile palpabile privind impactul unor evaluări la nivel planetar se înscriu, neîndoios, rapoartele bianuale ale Fondului Monetar Internațional (FMI). Acum, la dispoziția tuturor se află Raportul de primăvară pe 2018 al FMI, document așteptat, totdeauna, cu interes pretutindeni în lume deoarece evaluările specialiștilor acestei organizații cu arie mondială de cuprindere au la bază o metodologie științifică unanim recunoscută în întreaga lume. Nu discutăm aici despre viziunea FMI asupra unor soluții concrete, aplicabile sau neaplicabile, într-o țară sau alta, ci despre capacitatea de analiză și sinteză, precum și de prognozare, ceea ce reprezintă o temă aparte, bine conturată.

Interesează, desigur, anticipările la nivel global, dar și pentru fiecare țară în parte. Așa că, înainte de toate, ne îndreptăm privirea spre ceea ce se estimează în privința economiei României în acest an. Dacă în Raportul de toamnă, FMI prognoza, în cazul țării noastre, un spor al produsului intern brut (PIB) de 4,4%, iată, acum, în documentul de primăvară, anticipează o creștere de 5,1%.

Nimeni pe lumea aceasta nu a considerat că, vreodată, FMI a elaborat prognoze prea optimiste. De regulă, analiștii acestei organizații au fost și sunt extrem de zgârciți în proiecții optimiste. Poate că, în anumite împrejurări, este mai bine așa. Un mare scriitor spunea că, pentru a nu avea deziluzii, nu trebuie să-ți faci iluzii. „Rețeta” este, cum se vede, admirabilă.

Tot de regulă, analizele și prognozele FMI sunt deosebit de riguroase, fiecare anticipare fiind serios fundamentată prin metodologii rafinate. De aceea, în majoritatea cazurilor, n-au dat greș. Au fost și sunt luați în calcul numeroși indicatori, toate elementele componente ale resurselor și domeniilor de utilizare a PIB, potențialul existent, tendințele pe termen mediu și lung, respectiv tot ceea ce poate da consistență unei prognoze. Nu este cazul să intrăm în detalii, dar foarte multe rezultate din primele două luni ale acestui an arată că și FMI, alături de Comisia Europeană, de cele mai multe agenții de rating, de bănci cu o largă cuprindere internațională, consideră că procesul de creștere economică este și va fi, în cazul României, de mai lungă durată, inclusiv pentru anul 2019. Desigur, în anumite situații, procentajele sunt diferite, uneori destul de mari de la un emitent de prognoză la celălalt, dar niciuna dintre anticipări nu estimează că se va opri creșterea economiei românești în 2018. În această ordine de idei, nu putem să omitem ceea ce se poate numi drept clasament. În privința ritmului de creștere economică la nivelul întregului continent european, țara noastră ocupă un onorant loc doi, după Malta, în cazul căreia este prognozată o creștere de 5,7%.

Pentru că am trecut la analiza pe o scară mai cuprinzătoare, cea continentală, se cuvine a remarca faptul că FMI a revizuit, în creștere, și prognoza pentru economia întregii Europe, de la un spor al PIB de 2,2% în Raportul din toamnă la unul de 2,7% în actualul document. Sesizăm, de asemenea, o revizuire „în sus” pentru zona euro, de la 1,9% la 2,4%. Cum în această zonă se află cele mai puternice economii, nu numai la nivel european, ci și mondial, astfel de procentaje înseamnă, în cifre absolute, creșteri impresionante.

Desigur, se pot emite opinii în legătură cu toate evaluările și anticipările recentului raport al FMI. Obligatoriu este, între multe altele, să se releve că sporul de PIB din țara noastră este și va fi influențat, la anumite capitole, într-o manieră considerabilă, de evoluții din zona euro spre care, de pildă, se îndreaptă cea mai mare parte a exportului românesc cu valori adăugate superioare mediei la nivel macro. Sigur, este vorba despre o influență reciprocă, în proporțiile cunoscute, dar reconfirmarea de către FMI a legăturilor organice dintre economia românească și cea europeană vine să releve, încă odată, într-o manieră lipsită de echivoc, că apartenența țării noastre la UE reprezintă principala ancoră a procesului de modernizare, de dezvoltare, inclusiv pe plan uman, a României. O confirmă și FMI, ceea ce este demn de a fi luat în seamă cu toată seriozitatea.