După cum am mai anunțat, Comisia Europeană, în cooperare cu președintele Consiliului European, a prezentat o foaie de parcurs europeană pentru ridicarea treptată a măsurilor de izolare luate în urma pandemiei cauzate de coronavirus. Potrivit reprezentanților Executivului comunitar, „revenirea la normalitate va fi un proces foarte îndelungat, dar la fel de clar este și faptul că măsurile extraordinare de izolare nu pot fi aplicate pe o perioadă nedeterminată. Este necesar să evaluăm în mod continuu dacă acestea sunt încă proporționale, pe măsură ce vom afla mai multe despre acest virus și boala pe care o provoacă. Este indispensabil să se planifice etapa în care statele membre pot reîncepe activitățile economice și sociale, reducând în același timp la minimum orice impact asupra sănătății oamenilor și fără a suprasolicita sistemele de sănătate. Acest lucru va necesita o abordare bine coordonată în cadrul UE și între toate statele membre”. Foaia de parcurs prevede o astfel de abordare. Aceasta se bazează pe expertiza și consultanța oferite de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și de Comitetul consultativ al Comisiei privind COVID-19 și ține seama de experiența și perspectivele mai multor state membre, precum și de orientările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Foaia de parcurs oferă statelor membre recomandări în vederea protejării sănătății publice odată cu ridicarea treptată a măsurilor de limitare a răspândirii pentru reluarea vieții în comunitate și redemararea economiei. „Aceasta nu este un semnal că măsurile de limitare a răspândirii pot fi ridicate imediat, ci își propune să informeze acțiunile statelor membre și să le ofere un cadru pentru asigurarea coordonării la nivelul UE și la nivel transfrontalier, recunoscând în același timp specificitatea fiecărui stat membru. Situația epidemiologică specifică, organizarea teritorială, serviciile de asistență medicală, distribuția populației sau dinamica economică reprezintă o parte din factorii care ar putea afecta deciziile statelor membre în ceea ce privește momentul, locul și modul în care vor ridica aceste măsuri. De asemenea, trebuie să se acorde atenție situației țărilor din vecinătatea UE”, precizează Comisia Europeană.

Prezentăm, în continuare, pe larg, Foaia de parcurs europeană comună către ridicarea măsurilor de limitare a răspândirii COVID-19.

CALENDAR

Potrivit documentului publicat de Comisia Europeană, măsurile restrictive introduse de statele membre au fost necesare pentru a întârzia răspândirea epidemiei și pentru a atenua presiunea exercitată asupra sistemelor de sănătate („aplatizarea curbei”). Aceste măsuri s-au bazat pe informațiile disponibile în ceea ce privește caracteristicile epidemiologiei bolii și au urmat o abordare precaută. Datorită acestor măsuri s-a câștigat timp prețios pentru pregătirea sistemelor de sănătate ale statelor membre, pentru achiziționarea produselor esențiale, precum echipamente individuale de protecție, echipamente de laborator și ventilatoare pulmonare, inclusiv la nivelul UE, și pentru lansarea activităților de dezvoltare a vaccinurilor și a eventualelor tratamente.

Conform opiniei științifice predominante, aceste măsuri sunt esențiale și, într-adevăr, datele disponibile arată că o combinație de măsuri stricte de limitare a răspândirii are drept rezultat reducerea ratelor de transmitere și de mortalitate

Este nevoie de mai mult timp pentru a evalua efectul deplin al acestor măsuri, luând în considerare perioada de incubație a virusului, durata bolii și a spitalizărilor, raportarea necesară, diferențele în ceea e privește intensitatea testării și răspândirea ulterioară care s-ar putea produce pe durata izolării, cum ar fi răspândirea în rândul membrilor aceleiași familii.

Având în vedere că măsurile de izolare sunt în vigoare de câteva săptămâni, apare în mod natural întrebarea când și cum vor putea fi relaxate acestea.

În mod evident, condițiile și criteriile care permit ridicarea măsurilor de limitare a răspândirii depind în mare măsură de datele care evoluează în timp, în special de nivelul de transmitere a virusului în regiunile afectate, de dezvoltarea și durata imunității la virus în rândul populației, precum și de modul în care diferitele grupe de vârstă sunt afectate de boală. Datele fiabile vor reduce la minimum riscul luării unor decizii bazate pe ipoteze incorecte sau pe informații incomplete, de exemplu, din cauza întârzierilor în raportare sau a faptului că persoanele infectate asimptomatice sau cu simptome ușoare nu sunt testate. Recomandările din această foaie de parcurs se bazează pe cunoștințele științifice disponibile până în prezent. Acestea urmează a fi revizuite pe măsură ce vor apărea dovezi suplimentare și pe măsură ce va crește gradul de comparabilitate a datelor naționale și de armonizare a metodelor de măsurare.

CRITERII

Trei seturi de criterii sunt relevante pentru a evalua dacă este momentul potrivit pentru a relaxa măsurile de izolare. Potrivit documentului, acestea sunt:

1. Criteriile epidemiologice, care arată că răspândirea bolii a scăzut semnificativ și s-a stabilizat pe o perioadă îndelungată. Indicii în acest sens pot fi, de exemplu, o scădere neîntreruptă a numărului de noi infectări, de spitalizări și de pacienți aflați în terapie intensivă.

2. Capacitatea suficientă a sistemului de sănătate indicată, de exemplu, de rata de ocupare a unităților de terapie intensivă, numărul adecvat de paturi de spital, accesul la produsele farmaceutice necesare în unitățile de terapie intensivă, reconstituirea stocurilor de echipamente, accesul la îngrijiri, în special pentru grupurile vulnerabile, disponibilitatea structurilor de asistență medicală primară, precum și personal suficient care să aibă competențele adecvate pentru îngrijirea pacienților externați din spitale sau izolați la domiciliu, precum și competențele necesare pentru a ridica măsurile de izolare (de exemplu, testare). Acest criteriu este esențial deoarece indică faptul că diferitele sisteme naționale de sănătate pot face față creșterilor viitoare ale numărului de cazuri după ridicarea măsurilor. În același timp, este din ce în ce mai probabil ca spitalele să se confrunte cu întârzieri în ceea ce privește intervențiile elective care au fost amânate temporar în perioada de vârf a pandemiei; de aceea, sistemele de sănătate ale statelor membre trebuie să își fi recuperat suficientă capacitate în general, nu doar în ceea ce privește gestionarea COVID-19.

3. Capacitatea de monitorizare adecvată, inclusiv capacitatea de testare pe scară largă necesară pentru a detecta și monitoriza răspândirea virusului, combinată cu depistarea contacților și cu posibilitățile de izolare a persoanelor în cazul reapariției și răspândirii în continuare a infecțiilor. Testele de detectare a anticorpilor, atunci când vor fi confirmate în mod specific pentru COVID-19, vor furniza date suplimentare privind proporția populației care a depășit cu succes boala și vor măsura, în cele din urmă, imunitatea dobândită.

Statele membre sunt cele care trebuie să decidă, în funcție de propriile lor structuri, la ce nivel ar trebui evaluată respectarea criteriilor amintite.

PRINCIPII

Ieșirea în mod coordonat din criza provocată de COVID-19 reprezintă o chestiune de interes european comun. Toate statele membre sunt afectate, deși în grade diferite. Răspândirea virusului nu se oprește la frontiere, iar acțiunile izolate sunt, în mod inevitabil, mai puțin eficiente. „Măsurile de limitare a răspândirii și relaxarea lor progresivă afectează nu numai sănătatea publică, ci și lanțurile valorice puternic integrate și sistemele de transport naționale și transfrontaliere necesare pentru asigurarea liberei circulații a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor. Prin urmare, atunci când se ridică aceste măsuri, ar trebui să se țină seama de natura integrată a pieței unice. Deși fiecare stat membru va adopta propriul calendar și propriile modalități de acțiune, este esențial să existe un cadru comun”, se menționează în foaia de parcurs.

Documentul menționează că UE și statele sale membre ar trebui să respecte trei principii de bază:

1. Acțiunile ar trebui să se bazeze pe știință și să se axeze pe sănătatea publică: decizia de a pune capăt măsurilor restrictive este o decizie politică multidimensională care implică găsirea echilibrului adecvat între beneficiile în materie de sănătate publică și alte efecte economice și sociale. În același timp, protejarea sănătății publice pe termen scurt și lung ar trebui să rămână obiectivul principal al deciziilor statelor membre. Dovezile științifice disponibile ar trebui să stea cât mai mult posibil la baza deciziilor statelor membre, iar statele membre ar trebui să fie pregătite să își revizuiască abordările pe măsură ce apar mai multe dovezi științifice.

2. Acțiunile ar trebui să fie coordonate între statele membre: lipsa coordonării în ceea ce privește ridicarea măsurilor restrictive riscă să aibă efecte negative pentru toate statele membre și să creeze fricțiuni politice. Deși nu există o abordare universală, statele membre ar trebui, cel puțin, să se informeze reciproc și să informeze Comisia, în timp util, prin intermediul Comitetului pentru securitate sanitară, înainte de a anunța măsuri de ridicare a restricțiilor și să ia în considerare opiniile acestora. Comunicarea și discuțiile ar trebui să aibă loc în contextul răspunsului integrat la criza politică.

3. Respectul și solidaritatea dintre statele membre rămân esențiale: un factor-cheie de succes în această etapă constă în valorificarea punctelor forte ale celorlalți. Nu toate sistemele de sănătate sunt supuse acelorași presiuni, există foarte multe cunoștințe care pot fi împărtășite între profesioniști și între statele membre, iar asistența reciprocă în perioade de criză este esențială. Deși coordonarea și solidaritatea între statele membre au fost puse sub semnul întrebării la începutul pandemiei, în ultimele săptămâni au apărut din ce în ce mai multe exemple concrete de solidaritate în întreaga UE, cum ar fi transferul în alte state membre al unor pacienți aflați în terapie intensivă, trimiterea de medici și asistenți medicali în alte state membre, furnizarea către alte țări de costume de protecție, măști și ventilatoare pulmonare. Până acum, 17 state membre au organizat zboruri – multe dintre ele facilitate și finanțate prin mecanismul UE de protecție civilă – care le-au permis cetățenilor europeni de toate naționalitățile care erau blocați în străinătate să se întoarcă acasă. Prin intermediul unei platforme online specializate a UE, clinicienii fac schimb de experiențe în ceea ce privește tratarea pacienților COVID-19. Aceasta este abordarea corectă, care ar trebui adoptată și în continuare. Ea va deschide calea pentru noi măsuri de solidaritate la nivelul UE, prin care se va acorda sprijin acelor state membre și regiuni care vor avea nevoie de un astfel de sprijin pentru a depăși pandemia sau care vor fi și mai grav afectate decât altele de criza economică ce va urma.

MĂSURI DE ÎNSOȚIRE

Gestionarea cu succes a ridicării treptate a măsurilor de izolare existente necesită o combinație de măsuri de însoțire care să fie relevante pentru toate statele membre. UE acționează pentru a sprijini statele membre în această privință. Potrivit documentului, se au în vedere:

1. Colectarea datelor și crearea unui sistem solid de raportare: pentru a mai bună gestionare a procesului de ridicare a măsurilor, este esențială colectarea și partajarea armonizată la nivel național și subnațional, de către autoritățile din domeniul sănătății publice, a datelor privind răspândirea virusului, caracteristicile persoanelor infectate și vindecate și potențialii contacți direcți ai acestora. În același timp, avându-se în vedere faptul că există din ce în ce mai multe dovezi că un număr mare de persoane pot fi purtători asimptomatici de COVID-19 sau pot prezenta doar simptome limitate, este posibil ca informațiile privind cazurile raportate autorităților din domeniul sănătății să reprezinte doar vârful aisbergului. Există în continuare numeroase necunoscute. Se utilizează modele matematice pentru a înțelege răspândirea COVID-19 și pentru a anticipa și a evalua impactul potențial al diverselor măsuri de limitare a răspândirii virusului instituite de statele membre. Rețelele de socializare și operatorii de rețele de telefonie mobilă pot oferi o multitudine de date privind mobilitatea, interacțiunile sociale, precum și rapoarte voluntare referitoare la cazurile de îmbolnăvire ușoară (de exemplu prin supraveghere participativă) și/sau semnale indirecte timpurii privind răspândirea bolii (de exemplu căutări/postări având drept obiect simptome neobișnuite). Dacă sunt puse în comun și utilizate în mod anonim și agregat, în conformitate cu normele UE privind protecția datelor și a vieții private, astfel de date ar putea contribui la ameliorarea calității modelării și a prognozelor privind pandemia la nivelul UE. Centrul Comun de Cercetare (JRC) și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pot centraliza aceste activități de colectare a datelor și de modelare.

2. Crearea unui cadru de depistare a contacților și de avertizare cu ajutorul aplicațiilor pentru dispozitive mobile care să respecte confidențialitatea datelor: aplicațiile mobile care avertizează cetățenii cu privire la un risc crescut din cauza contactului cu o persoană testată pozitiv în ceea ce privește COVID-19 sunt deosebit de relevante în faza de ridicare a măsurilor de limitare a răspândirii virusului, atunci când riscul de infecție crește pe măsură ce oamenii intră tot mai mult în contact unii cu alții. După cum s-a constatat în cazul altor țări care se confruntă cu pandemia de COVID-19, aceste aplicații pot contribui la întreruperea lanțurilor de infectare și la reducerea riscului de transmitere a virusului. Prin urmare, acestea ar trebui să fie un element important în cadrul strategiilor puse în aplicare de statele membre, în completarea altor măsuri, cum ar fi extinderea capacităților de testare. Utilizarea unor astfel de aplicații mobile ar trebui să fie voluntară pentru persoane fizice, să se bazeze pe acordul utilizatorilor și să fie pe deplin conformă cu normele europene în materie de protecție a vieții private și a datelor cu caracter personal. Atunci când utilizează aplicații de depistare, utilizatorii ar trebui să păstreze controlul asupra propriilor date. Autoritățile naționale din domeniul sănătății ar trebui să participe la conceperea sistemului. Depistarea proximității dintre dispozitivele mobile ar trebui permisă numai în mod anonim și agregat, fără a se monitoriza cetățenii, iar numele persoanelor care ar putea fi infectate nu ar trebui să fie dezvăluite altor utilizatori. Aplicațiile mobile de depistare și de avertizare ar trebui să facă obiectul unor cerințe stricte în materie de transparență și să fie dezactivate de îndată ce criza CODVI-19 va fi depășită, iar toate datele rămase ar trebui să fie șterse. Având în vedere efectele de rețea, răspândirea pe scară largă a unei aplicații paneuropene de referință sau cel puțin interoperabilitatea și schimbul de rezultate între astfel de aplicații ar permite o avertizare mai eficace a persoanelor vizate și o monitorizare mai eficientă a rezultatelor politicii de sănătate publică. Comisia a adoptat, la 8 aprilie 2020, o recomandare care instituie un proces de elaborare a unei abordări europene comune („setul de instrumente”) pentru utilizarea de mijloace digitale care să le ofere cetățenilor capacitatea de a lua măsuri de distanțare socială eficace și mai bine direcționate8. Această abordare comună va fi completată de orientări ale Comisiei care vor specifica principiile relevante privind respectarea vieții private și protecția datelor. Încrederea în aceste aplicații și asigurarea de către acestea a respectării vieții private și a protecției datelor sunt esențiale pentru ca aceste aplicații să se bucure de succes și să fie eficace.

3. Extinderea capacității de testare și armonizarea metodologiilor de testare: în absența unui vaccin, populația trebuie să fie protejată cât mai mult posibil de infecție. Prin urmare, disponibilitatea unor testări pe scară largă care să poată oferi rezultate rapide și fiabile este esențială pentru a face față pandemiei și este, de asemenea, o condiție prealabilă pentru ridicarea măsurilor de distanțare socială în viitor. (Acest lucru este, de asemenea, important pentru eficacitatea aplicațiilor de depistare a contacților, astfel cum s-a subliniat anterior).

Potrivit Uniunii Europene, pentru a îmbunătăți testarea în statele membre este nevoie de o abordare orientată pe trei axe:

1. dezvoltarea și extinderea capacității de diagnosticare susținută a COVID-19 în cadrul spitalelor și al structurilor de asistență primară și de proximitate, precum și în cadrul structurilor de testare descentralizate, care să fie accesibilă tuturor grupurilor de risc și persoanelor cu responsabilități de îngrijire a persoanelor vulnerabile, precum și persoanelor simptomatice sau aflate în legătură strânsă cu cazuri confirmate;
2. instituirea unor scheme de testare adecvate, prin care să se precizeze ce (combinații de) teste ar trebui efectuate în fiecare stadiu și care să stabilească prioritatea aplicării testelor anumitor categorii (de exemplu, lucrătorilor din domeniul sănătății, persoanelor care se întorc la locul de muncă, persoanelor în vârstă aflate în centre de îngrijire etc.). Testele aplicate ar trebui să aibă o calitate acceptabilă și ar trebui efectuate astfel încât să existe o acceptare reciprocă a datelor de testare în interiorul statelor membre și între acestea. Introducerea și difuzarea testelor serologice menite să evalueze imunitatea dobândită de populație fac parte din această strategie;
3. ar putea fi avută în vedere introducerea și difuzarea kiturilor de autotestare, odată ce acestea vor fi validate în mod corespunzător și se va asigura fiabilitatea lor. Un punct de referință public prin care să se realizeze contactele și care să furnizeze instrucțiuni privind utilizarea și monitorizarea utilizării acestor kituri va permite testarea individuală a persoanelor cu simptome de COVID-19, evitându-se în același timp contaminarea altor persoane. Aceste măsuri ar reduce presiunea asupra sistemelor de sănătate.

Alinierea metodologiilor de testare este o componentă esențială a acestei abordări și necesită schimburi de experiență pentru a obține rezultate comparabile în întreaga UE și în interiorul statelor membre. Comisia prezintă orientări privind diferitele teste pentru COVID-19 și performanțele acestora, pe baza consultării cu ECDC, care a inclus chestiunea testelor în evaluarea riscurilor, pe care o actualizează periodic. Va continua activitatea de aliniere a abordărilor de evaluare a performanțelor testelor la nivelul UE. Comisia va facilita compilarea tuturor studiilor științifice relevante și va acționa ca punct unic de contact pentru a pune datele și rezultatele care apar la dispoziția statelor membre și a cercetătorilor. În cooperare cu statele membre și în urma consultărilor cu ECDC, Comisia va crea o rețea de laboratoare de referință pentru COVID-19 în întreaga Uniune, precum și o platformă de sprijin.

4. Mărirea capacității și a rezilienței sistemelor de sănătate: ridicarea treptată a anumitor măsuri de izolare va duce, în mod inevitabil, la noi infectări. De aceea, este esențial ca noii pacienți COVID-19 să poată beneficia de îngrijiri medicale adecvate, în special în spitale, în cazurile în care acest lucru va fi necesar. Asigurarea unei capacități de spitalizare suficiente și a unei asistențe medicale primare solide, protejarea capacității de finanțare a sistemului de sănătate, un personal medical bine instruit și recuperat în mod adecvat și garantarea accesului la asistență medicală pentru toți vor fi elemente decisive pentru reziliența sistemelor de sănătate în perioada de tranziție.

5. Consolidarea în continuare a capacităților în materie de echipamente medicale și echipamente individuale de protecție: criza provocată de pandemia de COVID-19 a condus la o creștere masivă a cererii de echipamente medicale și echipamente individuale de protecție, cum ar fi ventilatoarele pulmonare, kiturile de testare și măștile. Nu există însă întotdeauna o ofertă pe măsura acestei cereri. Astfel, în primele săptămâni de criză s-au observat o concurență între achizițiile publice de la nivel național, cele de la nivel regional și cele comune de la nivelul UE, întreruperi ale lanțurilor de aprovizionare, inclusiv din cauza restricțiilor privind exportul, și o lipsă a informațiilor privind nevoile diverselor state membre. Produse esențiale fie nu ajung la destinație, fie ajung, dar cu întârzieri semnificative. Concurența dintre statele membre și partenerii internaționali a condus la o creștere semnificativă a prețurilor. Acest lucru a evidențiat importanța coordonării pentru a asigura o aprovizionare adecvată la nivelul întregii Uniuni. Comisia acționează în consecință, împreună cu statele membre. Pentru ca utilizarea echipamentelor individuale de protecție să fie cât mai eficace cu putință, ar trebui ca aceasta să se bazeze pe cunoștințele și sfaturile de specialitate, aflate în continuă evoluție.

6. Dezvoltarea unui vaccin sigur și eficace ar avea o contribuție crucială la eradicarea pandemiei de COVID-19. Prin urmare, dezvoltarea acestuia și introducerea sa în regim de urgență sunt esențiale. Comisia mobilizează fonduri suplimentare pentru a încuraja cercetarea în vederea obținerii unui vaccin. Pe baza informațiilor disponibile în prezent și a experienței anterioare în ceea ce privește intervalele de dezvoltare a vaccinurilor, Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) estimează că ar putea dura un an până când un vaccin împotriva COVID-19 va fi gata pentru aprobare și disponibil în cantități suficiente pentru a permite o utilizare pe scară largă și sigură.

7. În același timp, dezvoltarea unor tratamente și medicamente sigure și eficace, în special prin reorientarea utilizării unor medicamente existente autorizate în prezent pentru alte boli sau afecțiuni, ar putea limita impactul virusului asupra sănătății populației în lunile următoare, economia și societatea putând astfel să se redreseze mai devreme. UE finanțează accesul la supercalcul și la know-how în materie de inteligență artificială pentru a accelera identificarea posibilelor molecule active în medicamentele și compușii existenți. Studiile clinice pentru aceste tratamente au început și, la fel ca în cazul vaccinurilor, Comisia și EMA se pregătesc pentru accelerarea măsurilor de reglementare aplicabile diverselor etape, de la trialurile clinice la autorizația de introducere pe piață. Achizițiile publice comune pentru achiziționarea pe scară largă a potențialului tratamente pentru COVID-19 se află într-un stadiu avansat de pregătire.

RECOMANDĂRI

Pe baza avizului științific al ECDC și al Grupului consultativ privind COVID-19, Comisia a elaborat un set de recomandări adresate statelor membre cu privire la modalitățile de ridicare treptată a măsurilor luate pentru limitarea răspândirii virusului:

1. Acțiunea va fi treptată, măsurile vor fi ridicate în mai multe etape, lăsându-se timp suficient (de exemplu o lună) între diferitele etape ale acestui proces, deoarece efectul acestora nu poate fi măsurat decât în timp.

2. Măsurile generale ar trebui să fie înlocuite treptat cu măsuri specifice. În felul acesta, societatea ar putea reveni treptat la normal și, în același timp, populația UE ar urma să fie protejată în continuare de virus. De exemplu:

1. Grupurile cele mai vulnerabile ar trebui protejate pentru o perioadă mai îndelungată: deși încă nu există date cuprinzătoare, conform datelor disponibile, persoanele în vârstă și persoanele care suferă de boli cronice sunt expuse unui risc mai mare. Persoanele cu boli psihice reprezintă alt posibil grup de risc. Ar trebui avute în vedere măsuri pentru a proteja în continuare aceste categorii de persoane, odată ce se vor ridica restricțiile pentru restul populației.
2. Persoanele diagnosticate sau care au simptome ușoare ar trebui să rămână în carantină și să beneficieze de un tratament adecvat: astfel se va favoriza întreruperea lanțurilor de transmitere și limitarea răspândirii bolii. Comisia va cere ECDC să își actualizeze periodic orientările privind criteriile de ieșire din carantină.
3. Actualele măsuri de interdicție generală ar trebui înlocuite prin alternative sigure: acest lucru va permite o combatere direcționată a surselor de risc, facilitând în același timp reluarea treptată a activităților economice necesare (de exemplu, prin curățarea și dezinfectarea sporită și regulată a terminalelor de transport și a vehiculelor, a magazinelor și a locurilor de muncă, în locul interzicerii totale a serviciilor respective, precum și asigurarea unor măsuri sau echipamente adecvate pentru protecția lucrătorilor și a clienților).
4. Stările de urgență generale care conferă puteri excepționale guvernelor ar trebui înlocuite cu intervenții mai specifice din partea guvernelor, în conformitate cu dispozițiile constituționale aplicabile. Astfel se va asigura responsabilitatea democratică și transparența măsurilor luate și acceptarea largă a acestora de către public și se va garanta respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept.

3. Procesul de ridicare a măsurilor ar trebui să pornească de la măsurile cu impact local și să fie extins treptat la măsurile cu o acoperire geografică mai largă, ținând seama de specificul național.

4. Pentru deschiderea frontierelor interne și externe ale UE este necesară o abordare etapizată, care să restabilească în cele din urmă funcționarea normală a spațiului Schengen.

1. Controalele la frontierele interne ar trebui eliminate în mod coordonat.
2. Redeschiderea frontierelor externe și accesul în UE al rezidenților din țări terțe ar trebui să aibă loc într-o a doua etapă și să țină seama de răspândirea virusului în afara granițelor UE, precum și de riscurile de reintroducere. Pentru protejarea măsurilor de distanțare socială luate de statele membre ale UE și de țările asociate spațiului Schengen, va fi necesară o reexaminare continuă a necesității de restricționare a deplasărilor neesențiale către UE.

5. Relansarea activităților economice ar trebui aplicată în etape, astfel încât autoritățile și întreprinderile să se poată adapta în mod corespunzător la reluarea treptată a activităților în condiții de siguranță. Există mai multe modele (profesii cu un nivel scăzut de contacte interpersonale, activități care pot fi desfășurate prin muncă la distanță, importanța economică, organizarea muncii în schimburi etc.), însă ar trebui să se evite întoarcerea simultană la muncă a întregii populații, acordându-se prioritate categoriilor și sectoarelor care sunt expuse unui risc mai mic și care sunt esențiale pentru facilitarea activității economice (de exemplu transporturile). Întrucât distanțarea socială ar trebui să se aplice în continuare în mare măsură, munca la distanță ar trebui încurajată și în etapele următoare.

Comisia va crea o funcție de alertă rapidă pentru a identifica întreruperile lanțurilor de aprovizionare și ale lanțurilor valorice, bazându-se, printre altele, pe rețele existente precum Rețeaua întreprinderilor europene, clustere, camerele de comerț și asociațiile profesionale, reprezentanții IMM-urilor, precum și pe alți actori, cum ar fi partenerii sociali la nivel european. Se vor căuta cele mai bune soluții disponibile pentru a face față acestor perturbări, care ar putea fi provocate de asimetrii în ridicarea măsurilor de limitare a răspândirii (în interiorul sau în exteriorul UE), de falimentul întreprinderilor sau de intervenția unor actori din țari terțe.

7. Adunările de persoane ar trebui autorizate treptat. Procesul de reflecție desfășurat de statele membre pentru a stabili ordinea optimă a diferitelor etape ar trebui să se concentreze asupra specificului diferitelor categorii de activități, cum ar fi:

1. școlile și universitățile (prevăzându-se măsuri specifice, cum ar fi pauze de prânz la ore diferite, o curățenie mai strictă, clase mai mici, utilizarea într-o mai mare măsură a instrumentelor de învățare online etc.);
2. activitatea comercială (comerț cu amănuntul), cu o eventuală graduare (impunerea unui număr maxim de persoane etc.);
3. măsuri privind activitățile sociale (restaurante, cafenele etc.), cu o posibilă graduare (program de lucru restrâns, impunerea unui număr maxim de persoane etc.);
4. reuniuni de masă (festivaluri, concerte etc.).

Reintroducerea treptată a serviciilor de transport ar trebui să fie adaptată în funcție de eliminarea treptată a restricțiilor de călătorie și de reintroducerea treptată a anumitor tipuri de activități, ținând seama, în același timp, de nivelul de risc din zonele în cauză. Transportul individual, cu risc mai scăzut (de exemplu autoturismele personale) ar trebui autorizat cât mai curând posibil, în timp ce modalitățile de transport colectiv ar trebui reintroduse treptat, cu aplicarea măsurilor sanitare necesare (reducerea densității pasagerilor în vehicule, creșterea frecvenței serviciilor, furnizarea de echipamente individuale de protecție pentru personalul din transporturi și/sau pasageri, bariere de protecție, furnizarea de gel igienizant/dezinfectant în terminalele de transport și în vehicule etc.).

8. Eforturile de prevenire a răspândirii virusului ar trebui continuate.

9. Acțiunile ar trebui monitorizate în mod constant și ar trebui să se pregătească terenul pentru revenirea, dacă va fi necesar, la măsuri mai stricte de limitare a răspândirii, în cazul unei creșteri excesive a ratelor de infectare și ținându-se cont de situația internațională în ceea ce privește răspândirea. Deciziile privind reintroducerea unor măsuri mai stricte sau momentul reintroducerii acestora ar trebui să se bazeze pe un plan oficial, care să prevadă criterii explicite. Pregătirea ar trebui să implice consolidarea sistemelor de sănătate pentru a face față unor eventuale recrudescențe ale răspândirii virusului.

(Sursa: Comisia Europeană)