Incontestabil, evenimentul cultural central al săptămânii precedente l-a constituit Târgul Internațional Gaudeamus – Carte de Învățătură. Când este vorba despre a 24-a ediție a unui eveniment, apare inevitabilă următoarea întrebare: cum este posibil să se mențină nealterat interesul publicului larg față de o manifestare cu un evident caracter repetitiv? Nici răspunsul nu este greu de formulat: prin noutăți, prin adaptare la cerințele publicului. Ediția a 24-a, desfășurată în intervalul 22-26 noiembrie a.c., confirmă și reconfirmă forța de atracție a ineditului, atât prin conținut, cât și prin formă.

Și-au prezentat producțiile specifice peste 300 de edituri, cele mai recente apariții remarcându-se prin ponderea, mai mare decât oricând, a lucrărilor cu adevărat valoroase, realizate, tot în majoritatea cazurilor, în maniere grafico-estetice de excepție. În fața unei policromii de-a dreptul fascinante, aproape instantaneu îți vine în minte – din nou și din nou – versul lui Tudor Arghezi: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”. Cu o completare obligatorie: „Cinste cui te-a tipărit”.

Pe parcursul celor cinci zile de desfășurare a acestui impresionant maraton cultural au fost organizate peste 800 de evenimente, în majoritatea lor lansări de carte. Cum se explică această dinamică editorială, în condițiile în care se consideră că s-a încheiat „epoca Gutenberg” din istoria cărții, iar interesul față de lectură, fie ea chiar și numai cu mijloace IT, se diminuează semnificativ? Explicația dată de editori – interesați, ca în orice operațiune comercială, să vândă cât mai mult pentru a obține un profit cât mai mare – constă în oferta de calitate la prețuri cât mai accesibile. Nu sunt lesne de împăcat cele două exigențe majore, dar, cum s-a văzut și la această ediție a Gaudeamus, s-au găsit soluții ingenioase, de la stârnirea interesului printr-o promovare profesionistă de marketing până la promoții, combinarea de diverse avantaje (la două-trei cărți cumpărate, una gratis; cadouri pentru cumpărătorii loiali, tombole, câștiguri în sejururi turistice, produse utile de uz casnic etc.), astfel încât „foamea” de carte să fie potolită și pentru cei cu resurse financiare mai modeste.

Nimeni nu le impune zecilor de mii de vizitatori care s-au înregistrat zilnic la Gaudeamus să vină la o asemenea manifestare. Desigur, nu toți cumpără cărți, iar dacă și le procură pe unele indispensabile, de mare interes, trebuie să facă și sacrificii bugetare. Dar realitatea confirmată de statistici este că, de la o ediție la alta, numărul vizitatorilor crește, iar vânzările nu scad. Până la momentul publicării acestui articol nu se difuzaseră încă datele de sinteză privind rezultatele comerciale ale târgului, dar era suficient să privești mulțimea vizitatorilor pentru a percepe o realitate încurajatoare: CARTEA, în forma ei clasică și în format electronic, tinde să redevină o necesitate vitală, profesională, de suflet, estetică și etică. Avem de-a face cu efecte directe (chiar dacă, deocamdată, nu toate au un caracter spectaculos) ale procesului de edificare a societății bazate pe cunoaștere, ale nevoii de reacție la non-valori, la anticultură, la ofensiva prostului gust. Numărul mare de tineri, cu o pondere importantă în totalul vizitatorilor, reprezintă – la rândul lui – un semnal pozitiv.

Nu putem să nu menționăm că, anul acesta, la Gaudeamus invitata de onoare a fost Uniunea Europeană, dovadă a faptului că românii au rămas printre cei mai activi eurooptimiști din spațiul comunitar. Este vorba aici și despre auspiciile sub care Uniunea Europeană și-a manifestat și își manifestă voința politică de a susține mai puternic cultura, inclusiv așa cum este susținută ea de CARTE.

Am amintit un vers al lui Tudor Arghezi. Adaptându-l la prezent, ar fi de remarcat și ceea ce a stat scris pe frontispiciul publicației editate cu prilejul târgului: „Carte râvnită, cinste cui te-a scris!”. Și am adăuga: cinste tuturor celor care ne-o oferă, inclusiv prin asemenea prestigioase manifestări.