Imagine și percepție
Numărul 42, 23-29 oct. 2024 » La început a fost cuvântul...
Este firesc ca „producțiile” publicistice să urmărească obținerea unei receptări largi și corecte a temelor abordate. Această procupare ar câștiga mult în conținut și, implicit, în ceea ce privește percepția publică, dacă s-ar respecta, totdeauna, regulile exprimării corecte. Așa, de exemplu, într-un reportaj radiodifuzat s-a afirmat că „imaginea posturii fiecărui protagonist principal a fost nu numai elocventă, ci și percutantă”. Fraza citată impune unele observații. „Postura” este ea însăși o „imagine”; ceea ce se prezintă drept „percutant” nu poate să fie decât „elocvent”, iar sensul noțiunii de „protagonist” este tocmai acela de personaj „principal”.
În siajul acelorași erori s-a înscris și autorul unui articol dintr-o revistă cu profil economic. „Experiența pozitivă a firmei X este de o asemenea clară evidență a performanței ca urmare a rezultatelor obținute”. Dacă avem de-a face cu un fapt „evident” culmea ar fi fost să nu se caracterizeze prin „claritate”. Apoi, dacă se face trimitere la o „experiență pozitivă” aceasta, cu siguranță, conține exact „rezultatele obținute”, adică o firmă „performantă”.
A comis o eroare asemănătoare și un participant la o dezbatere televizată: „Nimic din ceea ce se vede cu ochiul liber nu poate fi ascuns unui privitor atent la tot ceea ce iese în relief”. Dacă „se vede cu ochiul liber”, categoric nu poate fi „ascuns privirii”, mai ales a uneia „atente”, căreia nu poate să-i scape „tot ceea ce iese în relief”. Prin urmare, dacă vorbim despre „atenție”, este bine ca persoanele în cauză să fie mai exigente cu propria „imagine”, care nu poate fi obținută fără prestații cu adevărat... „performante”, ceea ce implică neapărat „percutanță”. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice