Termeni-cheie: stocuri, cost mediu ponderat, LIFO, FIFO, mărfuri, prețuri

Clasificare JEL: M41

➔ Generalități

Stocurile reprezintă pentru multe entități active cu pondere semnificativă în activitatea desfășurată. În această categorie intră în principal societățile care desfășoară activitate de producție de bunuri, inclusiv construcții, precum și de vânzare de mărfuri.

Stocurile fac parte din categoria activelor circulante deținute pentru a fi utilizate în vederea realizării obiectului de activitate al entității. Acestea se obțin din producție proprie sau prin achiziție. Clasificarea lor se face în funcție de scopul urmărit în realizarea obiectului de activitate.

1. materii prime și materiale:
   a) materii prime;
   b) materiale consumabile:

   i) materiale auxiliare;
   ii) combustibili;
   iii) materiale pentru ambalat;
   iv) piese de schimb;
   v) semințe și materiale de plantat;
   vi) furaje;
   vii) alte materiale consumabile;

   c) materiale de natura obiectelor de inventar;
2. producție în curs de execuție:
   a) produse în curs de execuție;
   b) servicii în curs de execuție;
3. produse:
   a) semifabricate;
   b) produse finite;
   c) produse reziduale;
   d) produse agricole;
4. active biologice de natura stocurilor.

Modul de evaluare a stocurilor poate avea drept impact majorarea sau diminuarea rezultatelor entității. Legislația românească stabilește clar care sunt metodele agreate pentru evaluarea stocurilor, atât la intrare, cât și la ieșire. Utilizarea uneia sau alteia dintre metode este lăsată la alegerea managementului și este influențată de specificul activității societății. Decizia managementului entității va fi înscrisă în manualul de politici contabile. Odată aleasă metoda, aceasta trebuie păstrată. Legiuitorul permite totuși schimbări de politici contabile în condiții bine justificate, dacă sunt cerute de lege sau dacă acestea vor duce la obținerea unor informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității.

Așa cum am precizat mai sus, legislația românească stabilește care sunt metodele agreate pentru evaluarea stocurilor, atât la intrare, cât și la ieșire.

1. costul de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
2. costul de producție – pentru bunurile produse în entitate;
3. valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
4. valoarea justă, stabilită de regulă de evaluatori autorizați – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

La ieșirea din entitate sau la darea în consum, de regulă, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate.

1. metoda costului mediu ponderat (CMP);
2. metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO);
3. metoda ultimul intrat – primul ieșit (LIFO);
4. metoda prețului cu amănuntul;
5. metoda costului standard.

a) Metoda costului mediu ponderat

Aceasta determină costul fiecărui element, în funcție de media ponderată a costurilor elementelor similare existente în stoc la începutul perioadei și elementelor cumpărate sau produse în cursul perioadei. Stocului final i se atribuie costul mediu ponderat calculat.

Costul mediu ponderat poate fi determinat periodic sau cu ocazia recepției fiecărei noi livrări la depozit, conform relației:

În funcție de costul mediu ponderat se determină valoarea ieșirilor, fie periodic (la sfârșit de lună), fie după recepția fiecărui lot, conform relației:

V_e = Q_e x CMP

Metoda este agreată de multe entități deoarece presupune ușurință în aplicare. Este utilizată în cazul stocurilor cumpărate la prețuri diferite, iar în contabilitate stocurile nu sunt individualizate în funcție de costul de achiziție sau de producție al fiecărui lot. Metoda costului mediu ponderat este un compromis între FIFO și LIFO.

Soldul final se evaluează luând în calcul numărul de unități rămase în inventar și multiplicate cu prețul mediu pe unitate. Prin utilizarea acestei metode se obține un profit situat între profitul realizat prin aplicarea metodei FIFO și cel realizat prin aplicarea metodei LIFO.

Metoda este agreată și recomandată de IAS 2 Stocuri și de reglementările românești. Pe lângă avantaje, aceasta are și dezavantaje minore: costul de ieșire va fi diferit de costul din facturile furnizorilor, costurile nu au aceeași relevanță.

b) Metoda primul intrat – primul ieșit

Așa cum am arătat mai sus, fiecare metodă de evaluare utilizată va conduce la informații diferite, fiind agreată sau nu de managementul financiar al entității prin politicile contabile aprobate, în funcție de scopul urmărit și de specificul entității.

Metoda FIFO se bazează pe faptul că primele bunuri cumpărate sunt cele dintâi eliberate în producție (producător) sau vândute (comerciant). Este o formulă agreată și utilizată de multe societăți, ea putând fi aplicată oricărei entități care lucrează cu consumabile.

• evaluarea ieșirilor la costurile cele mai scăzute;
• evaluarea stocurilor finale la prețurile cele mai mari; și
• majorarea profitului din exploatare și a impozitului aferent.

• evaluarea ieșirilor la costurile cele mai mari;
• evaluarea stocurilor la prețurile cele mai mici; și
• reducerea profitului, a impozitului pe profit și afectarea trezoreriei.

Este o metodă recomandată de IAS 2 și agreată de reglementările românești. Este ușor de calculat, iar stocul final este evaluat la cele mai recente prețuri. Metoda are dezavantajul că în perioadele cu fluctuații semnificative de preț poate afecta rezultatul financiar, prin faptul că ieșirile sunt evaluate la costul istoric, în timp ce veniturile sunt evaluate la costurile curente. În România, metoda este puțin aplicată.

c) Metoda ultimul intrat – primul ieșit

Această metodă este considerată o alternativă de calcul al costului la ieșirea stocurilor mai puțin agreată în contextul aplicării Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS 2).

Metoda ultimul intrat – primul ieșit presupune evaluarea stocurilor ieșite în cursul perioadei la costul de achiziție sau de producție al ultimului lot intrat. La epuizarea fiecărui lot se va lua în considerare costul următorului lot, în ordinea cronologică inversă. Astfel, stocurile ieșite din gestiune sunt considerate ca aparținând ultimului lot intrat și evaluate la costul acestuia.

Este metoda preferată de entități în perioadele de majorare a prețurilor (inflație), deoarece conduce la creșterea valorii consumurilor/ieșirilor și la micșorarea valorii stocurilor finale, asigurând o protecție în condiții de inflație.

Este considerată de unii autori cea mai corectă determinare a rezultatului, deoarece costurile curente sunt corelate cu prețurile curente de vânzare, indiferent care dintre cantitățile intrate sunt vândute sau consumate.

• sunt folosite costurile actuale la data la care elementele de stoc sunt eliberate în producție sau vândute;
• este ușor de calculat;
• sunt utilizate prețurile actuale menționate pe facturile de achiziție;
• în perioadele inflaționiste, metoda tinde să stabilească o valoare mai mică a venitului în comparație cu celelalte metode de evaluare, reducându-se riscul impozitării creșterii venitului ca urmare a inflației.

• valoarea stocurilor declarată în situațiile financiare poate fi subevaluată, deoarece reflectă valoarea unor stocuri evaluate la prețuri vechi, care este nereală comparativ cu valoarea lor la prețuri curente;
• este permisă de IAS 2 ca tratament alternativ, și nu ca tratament de bază;
• nu urmărește distribuția normală a elementelor fizice de stoc;
• în perioadele cu deflație, metoda tinde să stabilească o valoare mai mare a venitului în comparație cu celelalte metode de evaluare;
• reflectarea stocurilor în situațiile financiare la valori subevaluate denaturează informațiile redate de anumiți indicatori bilanțieri (lichiditatea, solvabilitatea, fondul de rulment etc.).

Cu toate inconvenientele prezentate, într-o perioadă caracterizată prin creșterea prețurilor, metoda realizează o mai bună corespondență între veniturile și cheltuielile curente, cu atât mai mult când atât costurile, cât și veniturile din valorificare sunt valori curente.

d) Metoda prețului cu amănuntul

Aceasta este utilizată în comerțul cu amănuntul, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.

În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor.

e) Metoda costului standard

Metoda este utilizată în principal de către entitățile cu activități de producție. Aceasta ia în considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale și consumabile, manoperei, eficienței și capacității de producție, care trebuie ajustate periodic.

Prezentăm în cele ce urmează un studiu de caz privind impactul metodei de evaluare la ieșire a stocurilor asupra rezultatului financiar.

Studiu de caz

Societatea Amix SRL, având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata (definit ca activitatea desfășurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali și colectivi), înregistrează următoarele intrări:

În aceeași perioadă, societatea înregistrează următoarele vânzări:

Vom calcula influența aplicării de metode de evaluare la ieșire diferite asupra rezultatului financiar al entității.

a) Metoda costului mediu ponderat

1. Vânzarea din data de 26.05.2016 – 30.000 buc. la un preț de vânzare de 2,5 lei/buc.

Venituri încasate = 30.000 buc. x 2,5 lei/buc. = 75.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face la prețul mediu ponderat rezultat înaintea livrării.

Costuri aferente vânzării = 30.000 buc. x 2,0745 lei/buc. = 62.235 lei

La calculul costurilor prin metoda costului mediu ponderat se recomandă să se utilizeze un număr mai mare de zecimale.

2. Vânzarea din data de 24.06.2016 – 20.000 buc. la un preț de vânzare de 3 lei/buc.

Venituri încasate = 20.000 buc. x 3 lei/buc. = 60.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face la costul mediu ponderat rezultat înaintea livrării.

Costuri aferente vânzării = 20.000 buc. x 2,6454 lei/buc. = 52.908 lei

3. Vânzarea din data de 30.06.2016 – 15.000 buc. la un preț de vânzare de 3 lei/buc.

Venituri încasate = 15.000 buc. x 3 lei/buc. = 45.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face la prețul mediu ponderat rezultat înaintea livrării.

Costuri aferente vânzării = 15.000 buc. x 2,8034 lei/buc. = 42.051 lei

După aceste operațiuni, situația stocului se prezintă astfel:

Situația rezultatului financiar în urma acestor operațiuni este următoarea:

b) Metoda primul intrat – primul ieșit

1. Vânzarea din data de 26.05.2016 – 30.000 buc. la un preț de vânzare de 2,5 lei/buc.

Venituri încasate = 30.000 buc. x 2,5 lei/buc. = 75.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face începând cu valoarea de intrare aferentă primului lot intrat.

Costuri aferente vânzării:

2. Vânzarea din data de 24.06.2016 – 20.000 buc. la un preț de vânzare de 3 lei/buc.

Venituri încasate = 20.000 buc. x 3 lei/buc. = 60.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face începând cu valoarea de intrare aferentă primului lot intrat.

Costuri aferente vânzării:

3. Vânzarea din data de 30.06.2016 – 15.000 buc. la un preț de vânzare de 3 lei/buc.

Venituri încasate = 15.000 buc. x 3 lei/buc. = 45.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face începând cu valoarea de intrare aferentă primului lot intrat.

Costuri aferente vânzării:

După aceste operațiuni, situația stocului se prezintă astfel:

Situația rezultatului financiar în urma acestor operațiuni este următoarea:

c) Metoda ultimul intrat – primul ieșit

1. Vânzarea din data de 26.05.2016 – 30.000 buc. la un preț de vânzare de 2,5 lei/buc.

Venituri încasate = 30.000 buc. x 2,5 lei/buc. = 75.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face începând cu valoarea de intrare aferentă ultimului lot intrat.

Costuri aferente vânzării:

2. Vânzarea din data de 24.06.2016 – 20.000 buc. la un preț de vânzare de 3 lei/buc.

Venituri încasate = 20.000 buc. x 3 lei/buc. = 60.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face începând cu valoarea de intrare aferentă ultimului lot intrat.

Costuri aferente vânzării:

3. Vânzarea din data de 30.06.2016 – 15.000 buc. la un preț de vânzare de 3 lei/buc.

Venituri încasate = 15.000 buc. x 3 lei/buc. = 45.000 lei

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute se face începând cu valoarea de intrare aferentă ultimului lot intrat.

Costuri aferente vânzării:

După aceste operațiuni, situația stocului se prezintă astfel:

Situația rezultatului financiar în urma acestor operațiuni este următoarea:

Concluzii

În funcție de scopul urmărit, managementul poate alege oricare dintre metodele de mai sus.

Recapitulând rezultatele obținute, din punctul de vedere al profitului, situația se prezintă astfel:

În cazul în care managementul urmărește obținerea unui rezultat mai mare, se poate opta pentru metoda FIFO. Metoda LIFO asigură cel mai mic rezultat, costul aferent livrărilor fiind cel mai apropiat de prețul de vânzare. Rezultatul obținut prin metoda costului mediu ponderat se regăsește între cele două rezultate.

Valoarea mai mare a stocului o regăsim la metoda FIFO. Aceasta este agreată și datorită faptului că costul stocului este mai apropiat de costurile perioadei. Metoda FIFO conduce la un rezultat financiar mai mare și implicit la un impozit pe profit mai mare. În cazul în care într-o perioadă prețurile înregistrează reduceri semnificative, situația financiară se inversează. Profitul este în scădere și totodată și impozitul pe profit aferent.

În condițiile aplicării metodei LIFO, situația este inversă. Dacă prețurile sunt în creștere, profitul și impozitul pe profit aferent vor înregistra reduceri. Dacă prețurile sunt în scădere, profitul și impozitul pe profit aferent vor înregistra creșteri. Deși nu este o metodă agreată, putând fi utilizată doar ca metodă alternativă, aplicarea ei este benefică pentru entități. LIFO tinde să stabilească o valoare mai mică a venitului în comparație cu celelalte metode de evaluare, reducându-se riscul impozitării creșterii venitului ca urmare a inflației.

În schimb, metoda costului mediu ponderat, cea mai utilizată metodă în România, conduce la obținerea unui profit situat între profitul realizat prin aplicarea metodei FIFO și cel realizat prin aplicarea metodei LIFO. Metoda este agreată și recomandată de IAS 2 și de reglementările românești.

1. Horngren, Charles T., Datar, Srikant M., Foster, George (2006), Contabilitatea costurilor. O abordare managerială, Editura Arc, Chișinău.
2. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare.