Avalanşa de date statistice referitoare la rezultatele din economie în luna septembrie şi pe cele trei trimestre din 2016 – date prezentate sistematic şi operativ în CECCAR Business Magazine – solicită o anumită perioadă de „gestaţie”, astfel încât să se asigure o corectă interpretare, o analiză cât mai pertinentă, cu suficientă deschidere spre viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Fac această remarcă deoarece în „focul” campaniei electorale actuale se înregistrează destule derapaje determinate de partizanatele politice, fiecare competitor încercând să-şi „tragă spuza pe turta proprie”.

Un exemplu de abordări contradictorii, uneori diametral opuse, îl oferă activitatea bancară. Nu este cazul să exemplific cu luările de poziţie ale unor partide şi candidaţi, inclusiv în Parlament, pe diverse teme care privesc sistemul bancar. Consider că mult mai important este să consemnez că peste două treimi dintre firmele active din ţara noastră declară că nu recurg la creditele bancare pentru asigurarea succesului afacerilor lor. Motivele sunt numeroase, nu în ultimul rând legate de ceea ce „ţine” de politicile băncilor. Din acest unghi de vedere, devine important să reţinem că la recentul Top Naţional al Firmelor Private din România, reprezentanţi ai mai multor bănci, dar şi fondurile de garantare şi de contragarantare au dat asigurări întreprinzătorilor că îşi vor orienta tot mai mult politicile spre sprijinirea economiei reale, în special a întreprinzătorilor români.

Până îşi vor pune în practică bunele intenţii, nu ne rămâne decât să analizăm ce au făcut în acest an. Întrebarea principală s-ar putea formula astfel: a intervenit ceva pozitiv în creditarea neguvernamentală, în special pe segmentul firme?

Datele publicate de Banca Naţională a României ne permit să conturăm un răspuns credibil. La finalul lunii septembrie a.c., întregul stoc de credite acordate populaţiei şi companiilor a atins 216,8 miliarde de lei, cu 1,6 miliarde de lei mai mult decât în luna precedentă. Dacă, însă, departajăm cele două categorii, populaţie şi firme, constatăm că prima categorie deţine peste 111 miliarde de lei, adică peste jumătate din soldul total. Cu alte cuvinte, a beneficiat de un volum mai mare de credite decât companiile. Dar, ceea ce se cere neapărat subliniat este faptul că, în timp ce creditele în valută pentru companii s-au comprimat cu aproape 9 procente faţă de septembrie 2015, cele în lei au crescut cu 11 miliarde de lei.

În aprecierea acestor evoluţii se cuvine să ţinem cont şi de o serie de factori specifici perioadei la care ne raportăm, inclusiv de efectele procesului de vânzare a creditelor neperformante.

Datele prezentate şi altele care reflectă relaţia dintre bănci şi economia reală ne obligă să evaluăm situaţia din prezent şi, eventual, tendinţele care se profilează pe termen scurt şi mediu, din perspectiva intereselor specifice, dar şi a celor comune. Nu putem să considerăm că ne aflăm într-o stare de normalitate în condiţiile în care creditele bancare pentru persoane juridice, în special din sectoarele care realizează cea mai mare „cantitate” de valoare adăugată, se situează la nivelul din prezent. Nu este drept să se pună respectiva situaţie doar pe seama unei componente a relaţiei, fie pe întreprinzători, fie pe bancheri. Ambele componente au interesul obiectiv – poate insuficient conştientizat – de a profita de resursele bancare existente pentru amplificarea, pentru eficientizarea activităţilor economico-sociale.

Mesajul transmis, inclusiv la Topul Naţional al Firmelor Private din România, atât de întreprinzători, cât şi de bancheri, este, categoric, pozitiv. Ambele „tabere” şi-au exprimat dorinţa şi şi-au proclamat putinţa de a creşte volumul creditării prin intermediul sistemului existent. Dar, de la dorinţă la acţiune este totdeauna, din păcate, un drum foarte lung. Mai ales aici, la noi, pe malurile mioritice. Nu vreau să vorbesc cu păcat, dar există o cantitate prea mare de neîncredere în societatea noastră care împiedică tocmai rezolvarea unor cerinţe acute. Or, una dintre acestea este implicarea sistemului bancar în procesul investiţional al firmelor autohtone.

La o recentă manifestare publică, guvernatorul Băncii Naţionale a României, instituţie care – vrem, nu vrem – are rolul ei extrem de important nu numai în economia ţării, ci în toată societatea, sublinia tocmai necesitatea implicării, deopotrivă, a debitorilor şi creditorilor în procesele de dezvoltare sustenabilă a economiei româneşti, inclusiv prin împărţirea echitabilă a poverilor determinate inerent de o economie de piaţă. Dacă ambele părţi nu acţionează în acest mod – o spune şi cel ce semnează comentariul de faţă – riscăm ca resurse, ca oportunităţi importante să fie irosite. Şi aceasta în paguba tuturor.