Comisia Europeană (CE) a propus noi reguli stricte în materie de transparență aplicabile intermediarilor – consultanții fiscali, contabilii, băncile și avocații – care concep și promovează sisteme de planificare fiscală pentru clienții lor.

Recentele scurgeri de informații în mass-media, precum Panama Papers, au scos la lumină modul în care anumiți intermediari acordă în mod activ asistență companiilor și persoanelor fizice pentru a se sustrage de la plata impozitelor, de regulă prin intermediul unor sisteme transfrontaliere complexe. Noua propunere vizează planificarea fiscală agresivă, printr-un control mai strict al activităților, până acum puțin vizibile, desfășurate de diferite entități și consilieri în domeniul planificării fiscale.

Sistemele de planificare fiscală transfrontaliere care prezintă anumite caracteristici definitorii de natură să genereze pierderi pentru guverne vor trebui să fie raportate automat autorităților fiscale înainte de a fi utilizate. Comisia a identificat o serie de caracteristici principale, printre care utilizarea pierderilor pentru a reduce obligațiile fiscale, utilizarea regimurilor fiscale favorabile sau aranjamentele prin intermediul unor țări care nu respectă standardele internaționale de bună guvernanță.

• intermediarului care a pus sistemul transfrontalier la dispoziția unei companii sau a unei persoane fizice, în vederea implementării și utilizării;
• persoanei sau companiei care beneficiază de consiliere, atunci când intermediarul care furnizează sistemul transfrontalier nu este stabilit în UE sau dacă intermediarul este supus unor reguli privind secretul profesional sau confidențialitatea;
• persoanei sau companiei care implementează sistemul transfrontalier, atunci când acesta este elaborat de avocați sau consultanți fiscali interni. 

Statele membre își vor transmite reciproc, în mod automat, prin intermediul unei baze de date centralizate, informațiile primite privind sistemele de planificare fiscală, care le avertizează din timp cu privire la noile riscuri de eludare a obligațiilor fiscale și care le permit să ia măsuri pentru a bloca aranjamentele dăunătoare. Cerința de a raporta un sistem nu implică în mod necesar că acesta provoacă daune, ci numai faptul că trebuie să fie examinat de autoritățile fiscale. Cu toate acestea, statele membre vor fi obligate să pună în aplicare sancțiuni eficace și disuasive pentru companiile care nu respectă măsurile de asigurare a transparenței, creând astfel un puternic factor de descurajare pentru cei care promovează sau facilitează abuzurile fiscale.

Noile norme sunt cuprinzătoare, referindu-se la toți intermediarii, la toate sistemele care au potențialul de a provoca daune și la toate statele membre. Informațiile detaliate referitoare la fiecare sistem fiscal care prezintă una sau mai multe caracteristici definitorii vor trebui să fie comunicate autorității fiscale din țara de origine a intermediarului în termen de cinci zile de la momentul în care acesta a pus un astfel de sistem la dispoziția unui client.

Context. Comisia Juncker a făcut progrese importante în ceea ce privește mărirea transparenței fiscale și combaterea fraudei și a evaziunii fiscale. Au fost deja adoptate și intră treptat în vigoare noi norme la nivelul UE pentru blocarea înțelegerilor fiscale artificiale, precum și noi cerințe în materie de transparență pentru conturile financiare, deciziile fiscale și activitățile companiilor multinaționale. În prezent se află în curs de negociere propuneri privind consolidarea legislației de combatere a spălării banilor, cerințele de raportare publică pentru fiecare țară în parte și înăsprirea normelor referitoare la buna guvernanță a fondurilor UE. Totodată, până la sfârșitul acestui an ar urma să fie finalizată o nouă listă la nivelul UE a jurisdicțiilor fiscale necooperante.

Etapele următoare. Propunerea, care va lua forma unei modificări a Directivei privind cooperarea administrativă (DAC), va fi înaintată Parlamentului European pentru consultare și Consiliului pentru adoptare. Se preconizează că noile cerințe privind raportarea vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2019, iar începând cu această dată statele membre ale UE vor avea obligația de a face schimb de informații o dată la trei luni. (Sursa: Comisia Europeană)

(Copyright foto: nonwarit / 123RF Stock Photo)