Ministerul Finanțelor a lansat în dezbatere publică un proiect de Lege privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni, act normativ care vizează transpunerea Directivei (UE) 2022/2523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune, separat de regulile de determinare a impozitului pe profit și a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, astfel cum este reglementat prin Titlul II Impozitul pe profit și III Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Inițiatorii proiectului menționează, în Expunerea de motive a actului normativ, că Directiva urmărește îndeaproape conținutul și structura regulilor - model OCDE.

Directiva lasă la aprecierea statelor membre exercitarea anumitor opțiuni. Acestea sunt:

♦ Instituirea impozitului suplimentar național

Ca regulă generală, impozitul suplimentar se datorează în jurisdicția societății-mamă finale a unei întreprinderi multinaționale.

Prin exercitarea opțiunii de aplicare a impozitului suplimentar național, impozitul reprezentând diferența dintre cota minimă de 15% și cota efectivă de impozitare determinată la nivelul filialelor din România ale întreprinderilor multinaționale cu sediul în străinătate se va plăti în România și nu în jurisdicția unde este înregistrată societatea mamă finală. Prin urmare, România va avea dreptul de a încasa diferența de impozit, aceasta nemaifiind colectată în jurisdicțiile societăților-mamă ale grupurilor de întreprinderi multinaționale respective, prin aplicarea regulii generale IIR (Regula de includere a veniturilor, n.r.).

♦ Modul de aplicare a ajustării UTPR la nivelul unui grup

UTPR (Regula profiturilor subimpozitate, n.r.) acționează ca un mecanism de sprijin (back-stop) pentru IIR prin realocarea oricărei valori reziduale a impozitului suplimentar în cazul în care întreaga sumă a impozitului suplimentar care vizează entitățile impozitate la un nivel redus nu a putut fi colectată de societățile-mamă prin aplicarea IIR. În aplicarea acestei mecanism statele membre se asigură că entitățile constitutive care au sediul în Uniune fac obiectul unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat statului membru. în acest scop, o astfel de ajustare poate lua forma unui impozit suplimentar datorat de entitățile constitutive sau a unui refuz de deducere din profitul impozabil al entităților constitutive respective aplicat în anul fiscal în care se încheie exercițiul financiar pentru care a fost calculat cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR.

Prin urmare, România a optat pentru ajustarea sub forma unui impozit suplimentar la nivelul filialelor din România deoarece această formă reduce povara administrativă și creează în același timp un tratament unitar cu cel aplicat de alte filiale ale căror societăți-mamă aplică regula IIR.

♦ Amânarea aplicării IIR și UTPR

Având în vedere statutul abordării comune a regulilor GloBE, se permite statelor membre să opteze să nu aplice IIR și UTPR pentru o perioadă limitată de timp pentru a aborda situația specială a statelor membre în care își au sediul foarte puține grupuri de întreprinderi multinaționale și naționale de mari dimensiuni.

„În statele membre în care este situat un număr atât de mic de entități constitutive ar fi disproporționat să se solicite imediat aplicarea IIR și a UTPR de către administrațiile fiscale”, afirmă inițiatorii proiectului.

Dar, în același timp, statele membre care optează ca temporar să nu aplice IIR și UTPR au obligația de a transpune directiva pentru a se asigura buna funcționare a sistemului nivelului minim de impozitare a grupurilor de întreprinderi din Uniune. Aceste state care optează să nu aplice IIR și UTPR trebuie să informeze celelalte state membre astfel încât acestea și statele terțe să aplice UTPR.

Luând în considerare aceste premise, România nu a optat pentru amânarea aplicării IIR și UTPR deoarece exercitarea acestei opțiuni ar fi condus la colectarea unui impozit suplimentar, posibil a fi datorat, într-un stat terț și nu în România.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)