Interviu cu Alexandru Georgescu, expert contabil, membru al Filialei CECCAR Teleorman

Alexandra Rizea: Vă propunem ca, la începutul acestui interviu, să treceți în revistă principalele momente din cariera dvs., astfel încât să oferiți cititorilor câteva răspunsuri concrete la următoarea întrebare: ce asigură performanța profesională în toate etapele respectivei cariere?

Alexandru Georgescu: Cu asumarea riscului de a-i contraria pe unii cititori, sunt sincer cu mine însumi și nu romanțez parcursul meu profesional, de maniera că „încă din copilarie sau ulterior, nu mi-am dorit altceva decât să ajung expert contabil”! Nu! Viața a fost aceea care mi-a oferit o astfel de oportunitate. Părinții – la îndemnul contabilului-șef al CAP-ului din comuna noastră, care era văzut drept „cel mai deștept și puternic” personaj al localității în anii ’70, iar eu „premiantul clasei” – m-au trimis „singur” la Turnu Magurele, sa dau examen de admitere la Liceul de contabilitate agricolă. Am intrat primul cu media zece. Consecvent fiind în ceea ce privește sinceritatea, voi contraria, poate, încă o dată, dacă voi sublinia că, pentru mine, la acea vârstă, nu conta „direcția” pe care o urmam, ci doar continuarea parcursului de „devorator” al cunoașterii, pe cât posibil la cel mai înalt nivel al profesiei deja „repartizate”. Este vorba, pe fond, despre acumularea de cunoștințe din domeniul numit „cultură generală”, adică punctul de pornire spre formarea profesională.

Cu siguranță, vremurile și-au pus amprenta asupra formării dvs. în perioada studiiilor liceale. Mă refer îndeosebi la faptul că autoritățile decideau unde să fie repartizați chiar și absolvenții cursurilor preuniversitare. Marea problemă o constituia modul în care aspirațiile personale puteau fi împlinite în această situație...

Așa este. Economia planificată își spunea cuvântul dar, în cazul meu, a intervenit și dorința de a mă pregăti cât mai bine în domeniul la care m-am referit. Astfel, în anul 1971, dupa absolvirea liceului de specialitate, am fost admis la Facultatea de Contabilitate din cadul Academiei de Studii Economice din București (ASE), cu media 9,80. Am absolvit-o, poate nu întâmplător, cu aceeași medie, dar cu zece la examenul de stat. Am fost repartizat ca inspector financiar de stat în cadrul Ministerului de Finanțe, pentru județul Teleorman, unde am desfășurat activitatea de „control și îndrumare” timp de un deceniu. A fost perioada în care s-a concretizat zicala „pofta vine... mâncând” sau – adaptată la situația mea – „pofta vine... muncind”, în sensul că de-abia în acea perioadă am simțit că fac ceea ce-mi place și că pot aplica sau, mai bine zis, să dispun aplicarea întocmai, cu acuratețe, a exigențelor profesiei. După un deceniu, însă, „altcineva” a hotărât că trebuie să fac altceva. Am fost promovat director general la o întreprindere cu profil pur tehnic, cu circa 7.000 de salariați și dispersie pe întreg teritoriul județului, întreprindere pe care am condus-o timp de 22 de ani, perioade egale înainte și după 1990. Dar cum profesia pentru care mă pregătisem îmi plăcea din ce în ce mai mult, nu m-am despărțit nicio clipă de ea în cei 22 de ani de management. Secretul relativei longevități l-a constituit tocmai valorificarea potențialului contabilității de a pune la dispoziția managerului general nu date nude, ci prelucrate și analizate în așa fel încât să determine direcțiile principale investiționale, deciziile existențiale până la urmă ale unei societăți comerciale. Pe tot acest parcurs, nu m-am despărțit nicio clipă de profesia contabilă, organizându-mi și ținându-mi singur propria evidență a cash flow-ului și alte conturi de interes operativ. După 1994, am practicat, concomitent, profesia de expert contabil judiciar și de ținere a contabilității altor societăți comerciale, tocmai pentru a nu pierde abilitățile dobândite în profesia contabilă. Era ca o centură de siguranță; aveam unde să mă întorc, ceea ce s-a și întâmplat, astfel că, în anul 2008, când am devenit auditor de calitate în cadrul CECCAR, efectuasem deja circa 120 de rapoarte de expertiză contabilă și alte lucrări de contabilitate.

În strânsă legătură cu tot ceea ce ați relatat până acum, cu elementele specifice biografiei dvs. profesionale, se situează elementele componente ale unei cariere care oferă, desigur, și elemente constitutive de mai larg interes pentru colegi aflați la început de drum. În acest context, care ar fi principalele dvs. sfaturi pe care le-ați adresa acestora?

În opinia mea, așa cum mai arătam, în general, cel puțin la generațiile noastre, a urma o profesie sau alta nu era, în principal, decizia noastră. Cred că doar cei cu înclinații artistice, moștenitori de gene de acest fel, aveau o asemenea favoare. Dar, cum contabilitatea este atât știință, cât și arta stăpânirii afacerilor – l-am citat pe prof. univ. dr. doc. C. M. Drăgan, membru al Asociației Oamenilor de Știință –, iată că avem și o componentă „artistică” a profesiei. Contabilitatea este părintele științelor economice și nu trebuie confundată cu sau redusă la întocmirea și clasarea de documente sau de alte înscrisuri, ci înseamnă conturarea și respectarea unor principii și politici care să asigure conducerea financiară a companiilor și instituțiilor într-o manieră care să corespundă exigențelor actuale.

Care sunt acestea?

În sinteză, ele înmănunchează integrarea europeană, libera circulație a bunurilor și a capitalurilor, transparența în utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare, întărirea capacității de gestionare financiară într-o economie concurențială. Din această perspectivă, putem afirma că, în vremurile noastre, contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, științifice și practice sunt fără de sfârșit, atât în ceea ce privește cuprinderea fenomenelor economice, cât și modul în care ele sunt sistematizate, prelucrate și prezentate, astfel că, despre această profesie, nu poți niciodată să pretinzi că știi totul. Tocmai din aceste considerente, experții contabili, după ce au lucrat o perioadă semnificativă, ajung să se identifice cu această profesie. Satisfacțiile oferite sunt de așa natură încât, în cazul meu, sunt convins, răspunsul va fi invariabil „nu m-aș abate sub nicio formă de la parcursul realizat”. Încercând să răspund mai aplicat la întrebare, pentru colegii aflați la început de carieră, îi asigur că „s-au ales” cu o direcție bună, de perspectivă și, dincolo de satisfacțiile profesionale, se vor bucura și de satisfacții de ordin material, cu condiția abordării acestei profesii cu seriozitate, tenacitate, spirit etic și a conștientizării importanței economice și sociale a acesteia.

În ce măsură calitatea de membru al CECCAR a jalonat și jalonează parcursul dvs. profesional?

Sunt expert contabil din anul 1982, deci de 36 ani. Prin urmare,  am posibilitatea de a face o paralelă între perioada dinainte de 1990 și după, din perspectiva normelor profesionale în ceea ce privește „expertiza contabilă”. În mod surprinzător, poate, pentru unii, există și convingerea că expertul contabil se bucura și atunci de o anumită independență. Lucrurile se cer nuanțate în raport cu sistemul și regimul social-politic, însă conștiința profesională te obligă la un comportament adecvat. Evident, după înființarea CECCAR, aceste deziderate au fost realizate plenar prin asigurarea furnizării de servicii contabile așa cum prevedea OG 65/1994, în formula redactată atunci. Ulterior însă, începând cu 1999, una câte una din competențele inițiale au fost eliminate prin diverse acte normative. Din fericire, a apărut momentul 2017, când, prin Legea 162/2017, are loc o restaurare a competențelor membrilor CECCAR, aceștia fiind repuși în drepturile lor firești. E un moment de cotitură în istoria organizării profesiei contabile în România, pe care nu vom înceta să-l subliniem cu orice prilej.

Dacă ar fi să prezentați, într-o formulă sintetică, obiectivele personale și cele ale Filialei CECCAR Teleorman, ce anume ar fi mai important de comunicat cititorilor noștri?

Obiectivele personale și cele ale Filialei CECCAR Teleorman se condiționează reciproc în vederea fructificării posibilităților oferite, astfel ca publicul să aibă o bună percepție asupra calității serviciilor prestate, în condițiile armonizării comportamentelor profesionale ale membrilor, cât și în ceea ce privește apărarea prestigiului, a independenței profesionale în raporturile cu autoritățile publice, organismele specializate, precum și cu alte persoane juridice și fizice din țară și din străinătate.

Date fiind caracteristicile economico-sociale ale județului Teleorman, vă rugăm să vă referiți la implicarea personală și a filialei în acțiunile menite să contribuie, într-o mai mare măsură, la accelerarea proceselor care urmăresc o dezvoltare echilibrată, armonioasă, în ritmuri mai înalte, care să diminueze decalajele față de alte județe din țară.

Având la bază comandamente comune, dorința de a dezvolta și consolida relațiile de colaborare, ne-am îndreptat atenția și asupra unei bune comunicări cu toate instituțiile, punând accentul pe relațiile cu Direcția Generală a Finanțelor Publice, Tribunalul Teleorman, IPJ, Casa Județeană de Pensii, ITM și celelate instituții ale statului. Am acționat și acționăm pentru îmbunătățirea colaborării cu beneficiarii de expertize, în mod deosebit cu Tribunalul Teleorman și IPJ Teleorman, care au dat curs tuturor solicitărilor noastre. De asemenea, cu prilejul diverselor întâlniri profesionale, am invitat câte un reprezentant al instituțiilor menționate pentru a ne face mai bine cunoscuți, pentru a atesta potențialul nostru participativ. Bineînțeles, și reciproca este valabilă: am dat curs tuturor solicitărilor venite din partea reprezentanților acestor instituții.

Care este viziunea dvs. față de modalitățile practice de racordare a profesiei contabile la exigențele societății informaționale, ale societății bazate pe cunoaștere, precum și la cerințele care decurg din procesul de globalizare marcat și de promovarea, pe scară tot mai largă, a gândirii integrate?

Profesia noastră este în plin proces de a se reinventa într-o lume digitalizată și globalizată, așa cum a rezultat din dezbaterile și din concluziile recentului Congres al profesiei contabile. Această nouă eră este nuanțată și prin faptul că CECCAR și-a adaptat imaginea și logoul, introducând elemente care să sugereze practic digitalizarea și globalizarea, respectiv, cartea digitală și globul. În acest context, rezultă că s-a depășit faza în care relația dintre contabilitate și informatică se desfășura într-un singur sens, acum influențele fiind reciproce. Acest fapt a permis obținerea de avantaje considerabile și în ceea ce privește viteza de prelucrare și corectitudinea prelucrărilor, diminuarea costurilor, dar și dobândirea unui nou statut al profesiei. Următoarea etapă va fi o adevărată provocare, care va consta în aceea că vor avea loc mutații esențiale în conținutul și forma de exercitare a profesiei contabile. Sunt aspecte aprofundate la Congresul de la finalul lunii septembrie, ceea ce se va concretiza în activitatea filialei într-o serie de acțiuni îndreptate în special spre: perfecționarea sistemului informațional existent; susținerea sistemului informatic de o infrastructură corespunzătoare pentru transmiterea automată a datelor (rețele de calculatoare, intranetul); informatizarea relațiilor inter-unități economice, precum și a celor cu organizații și instituții publice; promovarea unui sistem informatic flexibil și adaptabil la modificările din structura organizatorică a societății. Evident, un subsistem informatic contabil are la bază principiul introducerii unice a datelor și a prelucrărilor multiple a acestora în concordanță cu specificul activității de contabilitate, structurat sistemic pe activități, subactivități și operații specifice, este integrat în sistemul informatic decizional al societății. De altfel, toate acestea se bazează pe o gândire integrată, adaptată la cerințele globalizării și noilor tehnologii, ceea ce demonstrează, fără urmă de îndoială, că profesia noastră are viitor.