Într-o situație complexă și complicată în care persistă numeroase incertitudini, a devenit, totuși, clar pentru toată lumea că suntem încă departe de a depăși multiplele crize cu care ne confruntăm la toate nivelurile, de la entitățile economice și sociale la scară macro, mezzo și mondo, date fiind conexiunile, interacțiunile determinate mai ales de procesele de integrare și de globalizare. În acest context, interesează, desigur, înainte de toate, căile ieșirii din situația în care ne aflăm, așa cum se conturează ele pe plan național, european și mondial.

Pentru că avem de-a face cu un raport specific între incertitudini și certitudini, atenția principală se îndreaptă firesc spre modalitățile de creștere a rezistenței la șocuri, ca premisă esențială a ieșirii din criză.

Cum se știe, în domeniul politicii monetare s-au adoptat măsuri în acest sens, respectiv, majorarea ratei dobânzii-cheie la nivelul de 1,50% pe an, de la 1,25% pe an, începând cu 6 octombrie 2021, concomitent cu păstrarea controlului ferm asupra lichidității de pe piața monetară, precum și majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,00% pe an și a ratei dobânzii aferente facilității de creditare la 2,00% pe an. De asemenea, s-a decis păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit. Astfel, se urmărește reducerea și menținerea ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară, inclusiv prin ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe orizontul mai îndepărtat de timp în vederea creșterii economice sustenabile, în contextul procesului de consolidare fiscală și în condiții de protejare a stabilității financiare.

Bineînțeles, aceste măsuri se cer nu numai completate cu celelalte componente ale politicilor publice – de la finanțe până la protecția sanitară (în condițiile celui de-al patrulea val al pandemiei COVID-19), ci și consonante, coerente în toate articulațiile lor. Doar mersul în aceeași direcție al tuturor factorilor decidenți din țară, din Uniunea Europeană și la scară mondială poate transforma cele mai multe incertitudini în certitudini. În acest sens sunt, totodată, de reținut recentele evaluări și decizii ale autorităților de la Bruxelles, precum și cele ale Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale. Pentru că vorbim despre reziliență, se impune a mai remarca preocuparea deosebită pentru gestionarea responsabilă a crizei datoriilor, temă care privește și țara noastră în cel mai înalt grad, pe prim-plan, situându-se necesitatea consolidării fiscale pe termen mediu în vederea reducerii semnificative a riscului, determinat de creșterea poverii împrumuturilor.

În privința politicilor sectoriale se conturează tot mai clar necesitatea adaptării ofertei la condițiile în schimbare de pe cele mai diverse piețe, tot sub impactul pandemiei. Au rezistat și rezistă firmele care au acoperit și acoperă, într-o măsură tot mai mare, cererea solvabilă. Fructificarea avantajelor comparative și competitive reprezintă, așadar, o măsură obligatorie impusă de un corect management al crizelor, la toate nivelurile decizionale și de execuție. Remarca este valabilă, în primul rând, pentru entitățile economice care vor fi, în continuare, foarte solicitate din cauza prelungirii pandemiei. Între altele, este vorba despre sectorul IT&C puternic stimulat de accelerarea procesului de digitalizare la scara întregii vieți economico-sociale. Continuă, de asemenea, să se manifeste tendința de creștere a consumului, nu atât pe ansamblu, cât mai ales în domeniile în care criza medicală și economică determină majorarea semnificativă a cererii agregate. Industria prelucrătoare are, astfel, șanse sporite de a înregistra sporuri importante în funcție de comenzile noi, inclusiv de bunuri agroalimentare, ca urmare a recoltelor bune și foarte bune din acest an.

Chiar dacă valul al patrulea al pandemiei a perturbat piața muncii, toate datele disponibile în momentul de față atestă că menținerea – în linii generale – a potențialului uman la nivel de entități de bază reprezintă un element fundamental al rezilienței, nu numai pentru prezent, ci și pentru viitorul previzibil.

Dacă ar fi să sintetizăm ansamblul domeniilor în care reziliența este decisivă în actuala perioadă, atunci noțiunea cea mai potrivită ar fi atitudinea pro-activă, a cărei importanță deosebită a fost relevată la recentul Congres al profesiei contabile. Chiar dacă FMI și BM anticipează o diminuare a ritmului creșterii economice pe plan mondial, comparativ cu prognozele din vară, acum, ca urmare a efectelor valului patru al pandemiei, există șanse reale de rezistență mai puternică la șocurile crizelor pe care le înfruntăm. Tocmai valorificarea șanselor evocate va schimba raportul dintre incertitudini și certitudini în favoarea acestora din urmă. Este principalul argument în sprijinul promovării atitudinii și acțiunilor pro-active.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)