Industriile grele din vechea Europă (siderurgie, chimie etc.) susținute de mai multe guverne din regiune au cerut joi o intensificare a măsurilor de protecție și o accelerare a sprijinului pentru decarbonizare, în absența cărora continentul este amenințat de „dezindustrializare”, transmite AFP, preluată de Agerpres. La o zi după ce Bruxelles-ul și-a prezentat un plan destinat să salveze industria fără a sacrifica clima, Franța, Italia, Spania și alte țări au presat Comisia Europeană să sporească protecția oferită siderurgiei europene în fața concurentei străine, cu prilejul unui mini-summit organizat joi la Paris.

„O tranziție curată și digitală nu se poate face fără oțel” care stă la baza mai multor sectoare esențiale precum automobile, energie, construcții sau apărare, se precizează într-un comunicat comun semnat de reprezentanții a șapte țări care au luat parte la mini-summit (Belgia, Italia, Spania, Franța, Luxemburg, România și Slovacia).

La 65 de ani de la declarația lui Robert Schumann, care a propus crearea unei comunități europene a cărbunelui și oțelului (CECA), care în 1952 a fost unul dintre pilonii pe care s-a construit Uniunea Europeană, cele șapte țări s-au reunit la Paris la căpătâiul industriei siderurgice europene, care trece printr-o perioadă dificilă.

În ultimii cinci ani, cererea de oțel în Europa a scăzut cu 25%. În plus, companiile din acest sector, care angajează 310.000 de persoane pe continent, sunt puternic fragilizate.

Închiderea unor mari facilități de producție este posibilă „în următoarele 12 până la 18 luni”, au estimat surse din anturajul ministrului francez al Industriei, Marc Ferracci, cel care a organizat reuniunea de la Paris. În ultimele 12 luni, Guvernul francez a numărat închiderea a „cinci furnale pentru producția de oțel primar în Europa Centrală”. Reduceri de producție sunt observate în Germania, România și Ungaria, cea mai mare oțelărie din Cehia a fost declarată în faliment, iar în Germania, Thyssenkrupp a anunțat eliminare a 11.000 de posturi, au adăugat sursele.

Potrivit lui Marc Ferracci, industria europeană este „într-un moment de răscruce, o stare comparabilă cu cea în care era sistemul financiar în 2008”.

„Ne-ați cerut să construim mai multe furnale electrice, acum trebuie să ne ajutați să le finanțăm”, a cerut ministrul italian al Întreprinderilor, Adolfo Urso, prezent la Paris.

Cele șapte țări au semnat o declarație comună, în care cer o consolidare a taxei pe carbon la frontieră, așa-numita CBAM. Concepută pentru a asigura o concurență egală între companiile industriale europene, care trebuie să respecte cerințe în materie de decarbonizare, și cele non-europene, mecanismul își propune să stabilească un preț echitabil pentru carbonul emis în timpul producției de mărfuri cu emisii ridicate de dioxid de carbon importate în UE.

Semnatarii declarației de la Paris ar dori ca acest dispozitiv să evolueze spre un sistem mai protecționist, care ar implica o taxă automată pentru orice oțel importat ale cărui emisii reale de CO2 nu sunt cunoscute. Pe partea de reciclare, exporturile de fier vechi în afara UE „trebuie să fie mai bine controlate” și, de asemenea, trebuie luate măsuri pentru a restrânge sau interzice exporturile spre țările terțe care nu adoptă o legislație de mediu și de producție similare cu cele din Europa. În sfârșit, semnatarii ar dori ca „piețele publice verzi” să fie încurajate în UE.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)