Publicarea datelor-semnal referitoare la evoluţia produsului intern brut (PIB) în prima jumătate a acestui an a clarificat multe teme majore la scara întregii economii româneşti, după cum a reaprins unele controverse, ceea ce – în principiu – constituie elemente pozitive într-o dezbatere publică de cel mai mare interes.

Chiar dacă un spor de 4 procente faţă de perioada similară din 2017 este inferior ritmului din întreg anul precedent (6,9%), în evaluarea acestui rezultat trebuie să ţinem seama de mai mulţi termeni de comparaţie (bunăoară, un record post-criză în materie de dinamică a PIB) şi de faptul că – şi aşa – cu acel 4%, România a înregistrat în trimestrul al doilea din anul în curs cea mai mare creştere economică din UE (media comunitară fiind de un procent).

Sigur, analiza va avansa în faza următoare a sintetizării rezultatelor (sporurile pe ramuri la resurse şi pe domenii la utilizări), dar – de pe acum – ritmurile de creştere în industrie, de 4 procente, de 72% la investiţii (cu cheltuielile Armatei de 2,4 miliarde de lei pe şase luni), de 29% la investiţii străine, de 10% la exporturile de bunuri, ca şi dinamicile din alte domenii, atestă menţinerea unui curs ascendent al economiei noastre naţionale.

Bineînţeles, se cer examinate şi numeroase minusuri, între care deficitul comercial de peste 6,5 miliarde euro (cel mai mare din Europa de Est), situarea cheltuielilor de capital sub nivelul programat, rata inflaţiei peste intervalul-ţintă ş.a.m.d., aspecte care au mai fost analizate la această rubrică. Nici faptul că bugetul naţional a fost dimensionat prin anticiparea unei creşteri anuale a PIB de 5,5% nu poate fi ocolit în evaluarea rezultatelor din primul semestru al anului 2018.

Pe ansamblu, însă, nimeni nu a negat că avem o creştere economică reală şi substanţială. Punctele de vedere încep să se deosebească mai ales atunci când se tratează raportul dintre creşterea economică şi dezvoltarea economică. Unele luări de poziţie afirmă chiar că „economia noastră cade în capcana creşterii fără dezvoltare. În această ordine de idei, nu putem să nu ne reamintim că, în timp ce pentru creşterea economică se foloseşte un unic indicator, PIB, pentru conceptul de dezvoltare economică se recurge la multe definiţii şi, în funcţie de acestea, la numeroşi indicatori.

Foarte pe scurt, se cuvine a preciza că, în pofida diversităţii opiniilor, în esenţă, dezvoltarea economică este înţeleasă în termenii unui progres în privinţa satisfacerii nevoilor fundamentale ale populaţiei, în condiţiile diminuării semnificative a inegalităţilor sociale, cu accent pe reducerea sărăciei, simultan cu sporirea capacităţii de creaţie a semenilor prin educaţie, prin ocrotirea sănătăţii, prin îmbunătăţirea a ceea ce numim „condiţia umană”. Şi aceasta, în circumstanţele în care dorim să participăm tot mai activ la construirea societăţii bazate pe cunoaştere.

Raportul anual al Băncii Mondiale pe tema dezvoltării globale detaliază, cum se ştie, toate aceste elemente. Este foarte interesant că Raportul pentru anul 2018 se ocupă, mai ales, de aria de cuprindere şi de calitatea educaţiei, tocmai în strânsă legătură cu definiţia societăţii bazate pe cunoaştere.

Cititorul va înţelege, desigur, că, în limitele unui comentariu, nu pot fi prezentate date şi fapte referitoare la toate componentele conceptului de dezvoltare economică. Dar, chiar în aceste limite, apare evident, din datele statistice disponibile până în acest moment, că s-au înregistrat progrese şi în unele sectoare amintite ca repere ale unei dezvoltări economice durabile. Nu este cazul să le „inventariem”, dar este clar că o creştere a veniturilor populaţiei atât de consistentă precum cea din prima jumătate a anului în curs (la care se adaugă majorarea pensiilor de la 1 iulie a.c.) înseamnă efectiv şi paşi înainte în dezvoltarea economiei în sensul evocat. Fireşte, sunt de discutat multe chiar pe seama viabilităţii unor asemenea creşteri şi a consecinţelor ei pe termen mediu şi lung, însă ceea ce merită să fie subliniat este faptul că avem şi creştere economică şi dezvoltare economică. În ce măsură ambele procese se derulează într-o manieră acceptabilă este o altă disculţie…