Dacă în luna mai a.c. datele statistice provizorii (1) referitoare la evoluția produsului intern brut pe primul trimestru au provocat o surpriză de proporții, acum, în iulie, comunicatul Institutului Național de Statistică (INS) pe aceeași temă – este vorba despre o „treaptă” superioară de analiză și sinteză sub forma datelor provizorii (2) – a fost primit de majoritatea analiștilor cu un calm desăvârșit. Sporul de PIB de 5,7% în intervalul ianuarie-martie 2017 – cel mai înalt din UE – contestat la început (sub efectul amintitei surprize) nu mai constituie în prezent obiect de controversă. Concretizările, la nivelul resurselor și utilizării PIB, au fost și sunt de natură a atesta o creștere economică reală, validată și de Eurostat. În aceste circumstanțe, ar fi absurd să nu ne bucurăm de linia actuală definitorie de evoluție a economiei românești.

Din perspectiva abordărilor specifice profesioniștilor contabili – ale căror lucrări, la nivelul clienților, stau la baza întregului eșafodaj statistic la nivel național – prezintă un interes aparte detalierile care indică unele tendințe certe, fie și numai pe termen mediu. Nu poate fi eludat, în niciun fel, faptul că, timp de șase ani consecutivi, la care se adaugă primul trimestru din 2017, țara noastră a înregistrat creșteri semificative ale produsului intern brut.

Resursele sporului n-au fost, însă, totdeauna aceleași. Astfel, s-au schimbat uneori, nu numai de la un an la altul, contribuțiile ramurilor la majorarea valorii adăugate brute. Chiar și față de varianta provizorie (1), în varianta provizorie (2) au intervenit schimbări în sensul creșterii volumului de activitate din construcții cu 1,8 puncte procentuale și din activitățile profesionale și tehnice cu 0,3 puncte procentuale. Este foarte important că s-au înregistrat aceste procese predominant pozitive deoarece ele se înscriu exact în tendințele care merită să fie accentuate și aprofundate în perioada următoare. În schimb, la categoria utilizări, a sporit volumul de cheltuieli pentru consumul final, individual și colectiv, al administrațiilor publice cu 0,7%.

O situație care generează îngrijorări vizează reducerea volumului de activitate în domeniul formării brute de capital fix, adică volumul investițiilor, cu 0,3%. În ceea ce privește exportul net, s-a trecut din teritoriul de minus 0,1% la cel de plus 0,2%, însă deficitul comercial a sporit semnificativ.

Desigur, fiecare element din sfera menționată impune analize serioase, dar dacă este să identificăm aspectele de ansamblu, atunci trebuie precizat, într-o manieră transparentă, că sporul de PIB a fost însoțit de o anumită tensionare a echilibrelor macroeconomice, reflectată – în special – de adâncirea deficitului bugetar și a deficitului extern. Se profilează tot mai clar unele efecte negative ale politicilor prociclice la care m-am referit și în alte comentarii din edițiiile precedente ale CECCAR Business Magazine.

În aceste circumstanțe, capătă accente noi și raportul dintre creșterea economică și dezvoltarea economică. Este vorba, după cum bine știu profesioniștii contabili, despre faptul că sporul de produs intern brut n-a fost însoțit, în măsura necesarului și a posibilului, de schimbări pozitive structurale de ordin calitativ determinate mai ales de progresul științifico-tehnic, cu toate că în această arie de preocupări – mai cu seamă în IT – există, în România, un potențial deosebit de valoros.

Firește, în ultimă instanță, dezvoltarea economică se cere reflectată în îmbunătățirea semnificativă a calității vieții. Un rol important l-au avut, desigur, unele creșteri ale veniturilor, îndeosebi salariale, în primul rând în sectorul public și în mai mică măsură în cel privat. La acest capitol, evaluarea efectelor dezvoltării economice impune și luarea în considerare a faptului că au devenit mai acute diferențierile și inechitățile sociale, fenomenele de polarizare căpătând un mai puternic relief.

Dacă dezvoltarea economică ar fi imposibilă fără creștere economică, reciproca nu este valabilă, cum se poate lesne constata și din datele referitoare la România. Din acest motiv, merită să reținem că nu numai la noi în țară, ci pe aproape tot mapamondul se utilizează pe scară tot mai largă indicatori precum dezvoltarea umană și rata prosperității, accentul punându-se pe om, pe gradul de satisfacere a nevoilor lui, nu numai materiale, ci și spirituale, pe climatul politico-social determinat de mulți factori, nu în ultimul rând de existența unei democrații reale și de măsura în care se respectă efectiv drepturile fundamentale ale cetățeanului. Prin urmare, toate datele referitoare deopotrivă la creșterea și dezvoltarea economică se cer luate în considerare, astfel încât nu numai sporul de PIB să fie sustenabil, ci și progresele de ordin economic să-și găsească un corespondent faptic tot mai consistent în calitatea vieții întregii populații a țării.

(Copyright foto: maxxyustas / 123RF Stock Photo)