Cu toate că aderarea țării noastre la moneda unică europeană euro este un obiectiv a cărui finalizare se amână mereu, an de an, se publică, în fiecare primăvară, Programul de convergență elaborat, în acest scop, sub egidă guvernamentală. Poate, din obișnuință, ecoul unui asemenea document este relativ slab, deși el conține obligatoriu o serie de date de cel mai mare interes public. Ediția apărută în mai 2023 vizează politicile economico-financiare până în anul 2026 inclusiv. Fie și numai acest fapt și tot este suficient pentru a se releva importanța Programului: avem de-a face cu o perioadă pe care sperăm, cu toții, că există temeiuri să o numim postcriză.

Firește, Programul se referă la toate criteriile care trebuie îndeplinite pentru aderarea la euro, criterii nominale, reale și instituționale, însă accentul se pune pe prima grupă. Miezul întregii demonstrații îl constituie încadrarea deficitului bugetar la o cotă maximă de 3% din Produsul Intern Brut (PIB). Or, cum bine se știe, România a depășit și depășește acest nivel. De aici, instituirea procedurii de deficit excesiv, începând cu anul 2020. Ca țintă în vederea eliminării acestei proceduri – care implică numeroase restricții și sancțiuni – este stabilit anul 2024.

Pentru 2023 se anticipează un deficit bugetar de 4,4% din PIB, iar pentru 2024, de 2,9%. Evident, sunt obiective dificil de atins, iar faptul că în primele patru luni din acest an deficitul a fost de 1,72%, reprezintă un semnificativ semnal de alarmă.

La modul intenție, Programul de convergență conține măsuri de ajustare fiscal-bugetară conform recomandărilor Consiliului Uniunii Europene formulate ca o condiție pentru ridicarea procedurii de deficit excesiv, procedură care – este important de reținut – se aplică, în momentul de față, numai României. Tocmai de aceea, se precizează în document că „ajustarea deficitului bugetar pe termen mediu este esențială pentru diminuarea dezechilibrelor macroeconomice și, totodată, pentru crearea spațiului fiscal necesar implementării investițiilor finanțate din fondurile europene disponibile pentru România la un nivel record”. În aceste împrejurări, apare deosebit de limpede cerința ca referențialul pentru deficitul bugetar, respectiv Produsul Intern Brut, să înregistreze creșteri consistente la capitolul valori absolute. Din această perspectivă, Programul de convergență conține numeroase prevederi care vizează exact dinamica PIB. Bunăoară, la partea de resurse, creșterea prevăzută pentru anul curent este de 2,8%, obiectiv fundamentat pe aportul pozitiv al construcțiilor, serviciilor și agriculturii. Pentru construcții, de pildă, se estimează o majorare a valorii adăugate brute de 7%. Pentru servicii, s-a prognozat un spor de 3,1%, în pofida majorării prețurilor în domeniu. În ceea ce privește agricultura, se preconizează un adevărat salt în acest an, respectiv 10,6%. Din păcate, evoluția industriei se menține într-un teritoriu negativ în condițiile nefavorabile generate de contextul geopolitic actual, așteptându-se o revenire spre finalul anului.

Pe elemente de utilizare, creșterea economică se bazează pe continuarea procesului investițional susținut în principal de sursele alocate din fondurile europene, precum și din cele guvernamentale. Se estimează un spor al formării brute de capital fix de 6,8%. Perspective mai puțin favorabile sunt conturate de menținerea prețurilor la un nivel ridicat, precum și de majorarea ratelor de dobândă la credite. În această situație, consumul privat nu va putea crește ca în anii precedenți, ci doar cu 2,7%. Aportul pozitiv al cererii interne, adică 3,4 puncte procentuale la sporirea reală a Produsului Intern Brut va fi contrabalansat de contribuția negativă a exportului net cu -0,6%, precum și de creșterea, tot în termeni reali, a exportului de bunuri și servicii, cu 4%, dinamică inferioară, însă, celei a importurilor de bunuri și servicii, pentru care se anticipează un spor de 4,7%.

Bineînțeles, Programul de convergență detaliază toate aceste direcții de acțiune menite să asigure creșterea PIB la nivelurile amintite și se referă, pe larg, la politica fiscal-bugetară, la evoluția datoriei guvernamentale, la calitatea finanțelor publice, teme asupra cărora vom reveni în viitoarele ediții ale publicației noastre. Ceea ce se impune a sublinia în legătură cu documentul prezentat este necesitatea studierii aprofundate a acestuia, deoarece oferă o imagine concludentă asupra perspectivelor macroeconomice, fiind de neînlocuit în procesul fundamentării deciziilor, inclusiv la nivel micro. Este un instrument de lucru valoros și se cuvine utilizat ca atare.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)