Cine citește agenda publică din aceste zile – așa cum o prezintă mass-media din țara noastră – este profund derutat. Mai ales, se află în situația de a nu identifica linia de demarcație între campania electorală pură (adică lupta „la baionetă” între competitori) și temele de primă importanță pentru fiecare cetățean, teme care ne unesc în ceea ce considerăm, pe bună dreptate, cu toții, că ne reprezintă, cu adevărat, țara, națiunea din care facem organic parte. Absența respectivei linii de demarcație în percepția publică dominantă duce nu numai la evaluări eronate, în primul rând referitoare la economie (sursa existențială a fiecăruia), ci și la incertitudini, la îngrijorări care diminuează capacitatea de previziune și, deci, de premisă a acțiunii.

Poate, la prima vedere, aceste considerații de ordin general pot să pară generalități inutile. Să nu ne grăbim, însă, cu concluziile. O cerință esențială, legată tocmai de evaluarea agendei publice a acestor zile, este luarea în considerare a unor acțiuni de politică externă, deși apartenența comună la Uniunea Europeană s-ar cuveni să ne transforme automat, pe noi toți, în cetățeni-comunitari. Dar o vizită asemenea celei a președintelui Franței și un summit UE asemenea celui de la Bratislava au, incontestabil, atributele politicii de deschidere spre lume. Suntem preocupați, cum este firesc, de măsura în care interesul nostru național este slujit prin politicile concepute și promovate la București. Orice progres în materie de relații economice, științifice și culturale (mă refer aici exclusiv la progrese reciproc avantajoase, adică nu numai pentru una dintre părți, de regulă „cealaltă”) se reflectă sau se va reflecta, în cele din urmă, pozitiv în viața noastră de fiecare zi. Nu sunt fleacuri complexul științific de vârf de la Măgurele și nici fabrica de elicoptere de la Ghimbav. Nu este un fleac faptul că investițiile străine directe au sporit în primele șapte luni ale anului cu 28 de procente față de perioada similară din 2015. Nu este un fleac că s-a ajuns la un grad de acoperire a importurilor de bunuri și servicii de aproape șase luni și jumătate, în condițiile în care comerțul internațional al țării noastre se desfășoară în proporție de trei pătrimi în spațiul Uniunii Europene.

Toate aceste date nu exclud, nu anulează preocupările legitime legate de complexitatea și caracterul contradictoriu ale temei supuse atenției cititorului: de pildă, ponderea ajutorului de stat acordat capitalului străin în raport cu capitalul românesc, politicile de taxe și impozite aplicate corporațiilor multinaționale, reglementările referitoare la prețurile de transfer și altele de aceeași natură. Prin urmare, lucrurile trebuie văzute în toate componentele lor și numai pe această bază se pot emite judecăți de valoare valabile.

Este categoric în interesul nostru național să se consolideze, pe o bază sănătoasă, capitalul autohton, să capete mai multă forță IMM-urile, principalii clienți ai profesioniștilor contabili, dar ar fi absurd să-i subapreciem pe clienții reprezentați de companiile multinaționale. Lucrurile se cer, deci, examinate și caz cu caz, pentru a se armoniza cele mai diferite categorii de interese, astfel încât, în final, să se asigure slujirea a ceea ce numim – repet – interesul public.

Important este ca în relațiile externe, în accepția menționată la începutul comentariului de față, să se pună accentul, în sfera economiei, pe adevăratele priorități. Bunăoară, este inacceptabil ca un deziderat fundamental, și anume construirea unui sistem modern, eficient al infrastructurii de transport, să nu fie luat în seamă, cu precădere, în acordurile economice externe, în politicile publice de stimulare a investițiilor străine directe, evident cu o participare efectivă și a capitalului autohton. În această privință se bate pasul pe loc, iar înlăturarea barierelor din calea unei rezolvări rezonabile se tot amână. Este un exemplu din multe altele.

În general, cuvântul reprezentanților României în negocierile bilaterale și în reuniunile comunitare se cere mai bine transmis pentru a fi auzit, cu adevărat, pentru a fi luat în considerare cu tot respectul pe care îl merită. Astfel, una dintre concluziile esențiale privește faptul că de noi depinde, în primul rând, să ne slujim interesele, în consonanță cu cele ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice. Cum se vede, aceasta este o agendă publică demnă de cel mai larg interes și de o atenție pe măsură. Este calea cea mai scurtă de la teorie la practică, evident dacă ambele sunt exclusiv dezirabile.