Caracterul benefic al dezbaterilor, al schimburilor de opinii, al controverselor este asigurat, între numeroși alți factori, de claritatea expunerilor, de consistența argumentelor și, nu în ultimul rând, de respectarea proprietății noțiunilor cu care se operează. Or, dacă citești într-o publicație fraze de tipul „veniturile salariale brute reprezintă un pur artificiu, dovedindu-și, din plin, inutilitatea”, ce dezbatere – de fond – mai poate avea loc? Se poate vorbi despre un „artificiu” doar dacă ne referim la ceva „nenatural”, „inventat”, „nefiresc”. Or, „veniturile salariale brute” reprezintă un indicator care reflectă procese și fenomene reale, așa că nu au nimic „nefiresc”, nimic „nenatural”. Apoi, cum ar putea fi calculate, de pildă, „veniturile salariale nete” dacă nu sunt raportate la „veniturile salariale brute”? Din ce sume s-ar scădea impozitele, contribuțiile etc.? Prin urmare, nu avem de-a face cu un indicator inutil! La rândul ei, noțiunea de „brut” este perfect motivată în foarte numeroase cazuri, cum ar fi, bunăoară, „produsul intern brut” sau „formarea brută de capital fix”.

O altă frază, extrasă, de data aceasta, dintr-un comentariu televizat, sună astfel: „Fiscalitatea este doar un instrument, nu un deziderat”. În privința afirmației nu ar fi nimic de obiectat, dar negația nu se susține, în niciun fel. Noțiunea de „deziderat” are un conținut bine cunoscut, indicând ceea ce este de dorit să se întâmple, să se realizeze, adică se referă la dorințe, la aspirații etc. Dacă alăturăm noțiunea de „deziderat” celei de „fiscalitate”, constatăm că există o anumită relație, dovedită de faptul că, încă din cele mai străvechi timpuri, societatea nu poate să trăiască fără un anumit sistem de impozitare. Întrucât, la mijloc, se află o necesitate de tip obiectiv, evident „dezideratul” constă în așezarea sistemului de impozite și taxe pe temelii științifice, raționale. În consecință, ambii termeni – „instrument” și „deziderat” – sunt valabili, nu se află în „opoziție”.

Un al treilea exemplu demn de comentat este următorul (extras dintr-o analiză de presă): „Trebuie să existe reacții de respingere la aceste măsuri chiar dacă ele sunt motivate prin argumente valabile, deoarece ele au un impact negativ pentru afaceri”. Nu discutăm aici fondul chestiunii, ci despre o dublă fractură logică. Nu „există” niciun element care să justifice respingerea a ceva dacă se bazează pe „argumente valabile”. De asemenea, atunci când se afirmă că o anumită „măsură” va avea un „impact negativ”, intervine o gravă negare a afirmației anterioare referitoare la „motivarea prin argumente valabile”. Așa că, din orice unghi vom privi derapajele lingvistice (terminologice și logice), avem întreaga „motivare” să le semnalăm și să aducem „argumente valabile” în favoarea unei exprimări corecte în împrejurările și cu toate „instrumentele”. Nu facem altceva decât să exprimăm un „deziderat” perfect... dezirabil. (T.B.)

(Copyright foto: olegdudko / 123RF Stock Photo)