Marţi, 21 iunie, în spaţiul rezervat acestei rubrici m-am referit la înscrierea pe ordinea de zi a Parlamentului a unui important proiect de act normativ: Legea de abilitatea a Guvernului pentru emiterea de ordonanţe în lunile iulie şi august, când senatorii şi deputaţii se vor afla în vacanţă. Tot marţi, s-a petrecut un fapt fără precedent: prima Cameră care a luat în dezbatere proiectul, respectiv Senatul României, l-a respins. Argumentele celor care au votat împotrivă sunt aproape în exclusivitate de ordin politic, ca semn al nemulţumirii faţă de activitatea Guvernului. A fost, deci, un vot mai puţin legat de legea propriu-zisă, ceea ce este, de asemenea, o „premieră“. Ceea ce rămâne, însă, valabil din comentariul precedent vizează faptul că ştim măcar domeniile în care Guvernul intenţionează să opereze modificări şi completări de ordin normativ, ceea ce este extrem de important şi pentru profesioniştii contabili. Este, deci, cazul să supun atenţiei cititorilor câteva idei retrospective şi prospective pe tema centrală reprezentată de nevoia de predictibilitate. În această ordine de idei, nu putem să nu ne reamintim că în primii ani postdecembrişti – când se improviza mult în materie de reglementări – circula un avertisment: „Români, vi se pregăteşte ceva!”. Acum, repet, ştim ce… ni se pregăteşte, cel puţin în legătură cu intenţiile Guvernului.

Înainte de toate, se cuvine a observa că pe primul loc în domeniile supuse de Guvern procesului legislativ se află finanţele publice. Mai mult decât atât: în acest domeniu erau incluse şi cele mai numeroase proiecte – 14 la număr.

Incontestabil, cel mai mare interes se concentrează pe apropiata rectificare bugetară. Pe fondul acţiunilor revendicative ale salariaţilor din sectorul public se află într-o zonă a incertitudinilor şi solicitările altor ordonatori de credite, mai ales în privinţa investiţiilor. În acelaşi timp, presiunile din toate direcţiile, nelipsite într-un an electoral – aici se impune a avea în vedere şi promisiunile noilor aleşi locali – sunt în creştere, ceea ce nu trebuie, în niciun fel, să deschidă calea pentru măsuri de tip populist.

Alte proiecte se refereau direct la politicile fiscale, fiind preconizate numeroase modificări şi completări la acte normative în vigoare. Nu au fost incluse elemente concrete în proiectul de lege pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe (nici nu ar fi cu putinţă aşa ceva), însă este simptomatic că, la o jumătate de an de când se aplică noile Coduri fiscale, se propun alte schimbări, perpetuându-se, într-un anumit fel, practici pe care le credeam depăşite. Când vorbim despre predictibilitate, implicăm obligatoriu asigurarea unui nivel minim de stabilitate legislativă.

Cred că nimeni nu este atât de absurd încât să considere că legislaţia trebuie osificată, încremenită, chiar dacă se constată că unele reglementări produc necazuri, disfuncţionalităţi, pagube. Bine ar fi fost ca, din start, fiecare reglementare, şi cu atât mai mult Codurile fiscale, să fi fost concepute şi adoptate cu cea mai mare grijă faţă de conţinut şi formă, astfel încât să nu mai fie nevoie de schimbări pe parcurs. Dar, dacă nu s-a reuşit să se împlinească fie şi numai parţial un asemenea deziderat, trebuie, evident, să se treacă la modificări şi completări. Este, deci, de aşteptat ca publicarea proiectelor respective – probabil, sub forma unor Hotărâri de Guvern – în vederea dezbaterii lor publice să se soldeze cu soluţii care să nu mai oblige la alte modificări şi completări.

Am insistat asupra acestei teme din motive care nu mai trebuie prezentate profesioniştilor contabili. Reglementările care au fost propuse iniţial prin proiectul guvernamental au privit direct activitatea fiecărui expert contabil şi contabil autorizat, ceea ce arată că este în interes propriu să se cunoască şi să se aplice prevederile legale care vor fi adoptate.

Întrucât proiectul de lege respins de Senat va fi dezbătut şi în Camera Deputaţilor (Cameră decizională) nu ne rămâne decât să aşteptăm cum se vor desfăşura „ostilităţile”. Fapt este că tot ceea ce s-a întâmplat în legătură cu respectivul proiect readuce în atenţie necesitatea ca predictibilitatea să treacă din stadiul de deziderat în cel de fapt împlinit.