MyWIZ - Business în cloud
Istoria clipei, într-o expoziție dedicată presei românești

Istoria clipei, într-o expoziție dedicată presei românești

Numărul 9, 10-16 martie 2020  »  Eveniment

Alexandra Rizea

Complexul de clădiri care alcătuiește, într-o manieră unitară, prestigioasa instituție cultural-științifică reprezentată de Biblioteca Academiei Române se află permanent în atenția publicului larg prin manifestările numeroase și diverse pe care le găzduiește, am putea spune, non-stop. În programul Bibliotecii sunt incluse conferințe, simpozioane, dezbateri, lansări de carte, expoziții din domeniile artelor vizuale etc.

Ceea ce ne-a atras atenția zilele trecute a fost o expoziție dedicată presei românești de-a lungul timpului. Dacă în privința datei exacte a apariției primei publicații gazetărești în spațiul istoric românesc se mai semnalează controverse (de pildă, unii cercetători consideră că „premiera” a avut loc la Timișoara, în 1771, odată cu publicarea unui buletin intitulat Noutăți timișorene, iar alții consemnează anul 1731 ca moment al apariției unui Calendar „de știri” tipărit de un anume Petcu Soanul din Scheii Brașovului), nu există dispute în privința datei de apariție, respectiv 8/20 februarie 1829, a celui dintâi ziar din Țara Românească, intitulat Curierul românesc, girat de Ion Heliade Rădulescu. De aici, titlul expoziției de la Biblioteca Academiei Române: Din lumea presei românești – 191 de ani.

Într-adevăr, vizitatorilor li se deschide „o lume” de-a dreptul fascinantă. În fața privitorului s-au succedat nu mai puțin de 70 de exponate cu vădite semne ale trecerii timpului, dar mereu proaspete prin vigoarea condeielor care le-au onorat, cu strălucire. Îndemnul lui Heliade Rădulescu – „Scrieți băieți, numai scrieți!” –, adresat învățăceilor lui, tineri gazetari, a avut și are un puternic ecou în timp, până în zilele noastre și, cu siguranță, va fi valabil și în viitor. Firește, n-a fost nicio clipă vorba despre orice fel de „scriitură”, ci despre angajarea civică și nedezmințit talent în ceea ce a apărut la… gazetă. „Pac, la gazetă!”, cum spunea, un personaj al lui Caragiale. În fruntea breslei gazetărești din România a fost și rămâne Mihai Eminescu. Exemplarele din ziarul Timpul – care conțin articolele „publicistului nepereche” (parafrază a definiției date poetului Eminescu de George Călinescu, la rândul lui, „critic și istoric literar nepereche”, afirmat, totodată, ca un gazetar de excepție, inclusiv în publicația postbelică pe care a condus-o, Națiunea) –, au fost examinate de vizitatori cu cel mai mare interes.

În fața fiecărui exemplar de gazetă expus publicului larg, fie că datele de apariție indicau secolul al XIX-lea, fie anii Primului Război Mondial (lupta victorioasă pentru Marea Unire), fie că reflectau tumultuosul deceniu ’30 din secolul trecut, fie că sunt vizate perioade întunecate, mesajele sunt aceleași: ancorarea ardentă a marilor gazetari în rezolvarea problemelor majore ale vremurilor în care au trăit, un respect desăvârșit față de limba română, o responsabilitate fără fisură față de cititor, hărnicia specifică a celor care au fost numiți de un alt mare gazetar, C.A. Rosetti, „istoricii clipei”.

Prin tot ceea ce a prezentat, expoziția s-a constituit într-un sumum de „clipe”, de mărturii inestimabile despre evoluția unei profesii în care mulți concetățeni au excelat, lăsându-ne moștenire capodopere ale geniului. Această mică parte din sutele de mii de exemplare de ziare apărute de-a lungul a două secole pe teritoriul nostru național este păstrată cu grijă maximă de specialiști de clasă în materie de catalogare, clasificare și conservare a periodicelor, cotidienelor, foilor volante, specialiști care lucrează la Biblioteca Academiei Române. În această instituție funcționează o secție specială care se ocupă de presa tipărită, confirmându-se astfel atenția deosebită acordată celei care a fost considerată „cea de-a patra putere în stat”. Modul în care ziariștii și-au făcut și își fac datoria reprezintă un bun public inconfundabil, iar cunoașterea a ceea ce a însemnat și înseamnă presa românească se integrează obligatoriu la cunoștințe la cultură generală, deoarece receptarea și interpretarea actului gazetăresc ne conectează permanent la realitățile vieții de zi cu zi, permițându-ne nu numai să fim bine informați, ci și să depășim dificultățile cu care ne confruntăm, tot zi de zi.

(Sursa foto: www.facebook.com/BibliotecaAcademieiRomane)




Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.