Reminder: În numărul precedent am readus în atenția cititorilor momentele de început ale afirmării științei și practicii contabile aici, pe meleagurile românești. Astfel, înainte de toate, a rezultat că a existat și continuă să existe o strânsă legătură, o permanentă condiționare reciprocă între evoluția economiei și extinderea ariei de cuprindere a contabilității, simultan cu perfecționarea metodelor ei specifice. Toate acestea nu pot fi separate de contribuțiile unor înaintași remarcabili, ale căror nume au fost evocate în primul episod al serialului nostru: Emanoil Ioan Nichifor, Dimitrie Iarcu, Ion Ionescu de la Brad, Theodor Ștefănescu, Constantin Petrescu. În numărul de față ne vom referi, cu precădere, la un alt mare înaintaș.

Grigore Trancu-Iași, precursor al gândirii contabile românești

Concepția lui Constantin Petrescu – la care ne-am referit mai pe larg până acum – urma să fie cunoscută mai amplu și mai profund prin opera contabilă a discipolului său, Grigore Trancu-Iași, cel pe care, la începutul secolului al XX-lea, el îl numea „eminentul meu elev”.

Din opera contabilă, cea mai reprezentativă a rămas, în timp, Curs de comerț și contabilitate. Manualul a fost tipărit în trei ediții.

Fiind elaborat în condițiile în care teoria conturilor susținută de școala venețiană, în frunte cu Fabio Besta, începuse să câștige teren în lumea științifică, când planul aplicației Statmografia, o nouă metodă de tehnică contabilă inventată de comandorul Emanuele Pisani de Modica, începuse să atragă atenția practicienilor, iar întrebuințarea fișelor și foilor mobile prevestea dispariția de mai târziu a registrelor legate, aceste realizări îl vor determina pe receptivul autor al Cursului de comerț și contabilitate să țină seama de ele. Are grijă să respecte și programa analitică din 1910 a „școalelor superioare de comerț” întocmită pentru studiul comerțului și contabilității. Opera contabilă a lui Theodor Ștefănescu și I.C. Panțu, dar îndeosebi cea a fostului său profesor de contabilitate de la Iași au lăsat o amprentă vizibilă asupra formației contabile a lui Grigore Trancu-Iași.

Contabilitatea este în concepția autorului nu numai o istorie a trecutului întreprinderii, ci și o sfătuitoare pentru viitor. În locul termenului aziendă importat din literatura italiană de Constantin Petrescu, Trancu-Iași adoptă termenii de „afacere sau întreprindere și administrație cari răspund în totul la ideea unei entități de bunuri osebite de persoana proprietarului acelei entități”. Deși împrumută de la Constantin Petrescu clasificarea cauzelor care generează schimbări în cantitatea, calitatea, forma și valoarea bunurilor dintr-o întreprindere, el nu acceptă categoria de „fapte contabile”, ci numai pe cea de „fapte contabilizate”, deoarece „altele sunt faptele care produc acele schimbări în patrimoniu, și acestea nu sunt fapte contabile, ci numai contabilizate”.

Monografiile contabile privind domeniile bancar, agricol, industrial, cel al transporturilor și al societăților de asigurare, precum și cel al contabilităților publice ale statului, județului și comunei fac din Curs de comerț și contabilitate și un manual de contabilitate aplicată și îl așază pe autor în rândul pionierilor contabilității de ramură.

Urmărind să nu omită nimic din ceea ce ar putea interesa domeniul contabilității, evaluând – și nu de puține ori, reevaluând – creația contabilă a vremii, Grigore Trancu-Iași și-a afirmat tot mai puternic personalitatea științifică de continuator redutabil al gândirii contabile românești.

Grigore Trancu-Iași

Unul dintre documentele cele mai importante care au purtat pecetea personalității lui Grigore Trancu-Iași rămâne, pentru posteritate, Legea pentru Organizarea Corpului de Contabili-Autorizați și Experți-Contabili în România. Prezentăm în facsimil textul acestei reglementări nu numai pentru a păstra „parfumul” epocii, ci și pentru a confirma și reconfirma un adevăr care constituie temeiul mândriei de a fi avut înaintași de o înaltă valoare profesională și umană, veritabile modele pentru toate generațiile care le-au continuat și îmbogățit opera.

(Va urma)