Reminder: În episoadele precedente am punctat principalele momente ale apariției și dezvoltării profesiei contabile în țara noastră în strânsă legătură cu demersurile îndreptate spre crearea și consolidarea unei structuri asociative, în pas cu cerințele timpului. A fost cât se poate de semnificativ că dezideratele la nivelul comunității profesionale și-au găsit împlinirea în urma actului istoric al Marii Uniri prin crearea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România. Am ajuns cu rememorările la anul 1940, an marcat de evenimente dramatice, de ruperea din trupul țării, al României Mari, a unor provincii istorice în contextul izbucnirii și amplificării celui de-Al Doilea Război Mondial. Bineînțeles, în această retrospectivă nu ne propunem să aprofundăm ceea ce s-a întâmplat în această perioadă, ci doar să subliniem, în sinteză, câteva dintre efectele respectivelor evenimente asupra CECCAR.
În sensul amintit notăm că la 20 martie 1941, din inițiativa ministrului Nicolae Dragomir, s-a constituit un Corp special de experți contabili pe lângă Ministerul Coordonării, în vederea aplicării politicii de control și de îndrumare a prețurilor. În acest Corp au fost numiți 30 de experți. În condițiile tragicelor pierderi de teritorii, numărul membrilor Corpului pe care se putea conta s-a redus semnificativ, patrimoniul secțiilor din teritoriile ocupate a fost pus sub sechestru, iar situația arhivelor devenise mai mult decât gravă, după cum se poate observa și dintr-o scrisoare primită de Consiliul Superior din partea lui Octavian Fulea, fost președinte al Corpului – Secția Târgu-Mureș:
„Onor, Consiliul Superior al Corpului Contabililor Autorizați și Experților Contabili,
Ca răspuns la stim. Dvs. nr. 124 din 14 martie a.c. ce am primit abia astăzi, am onoarea a vă face cunoscute următoarele:
Arhiva Secțiunei Corpului Tg. Mureș a fost în păstrarea domnului B. Bucur (ultimul secretar al Secțiunei) care, înainte de repatrierea la Mediaș (cam în luna decembrie 1940), a predat-o d-lui dr. Aved, contabil autorizat și directorul Sucursalei de aici a Casei Generale de Economii din Sibiu.
Actuala conducere a Secțiunei se compune din domnii: Tokes Carol – contabil autorizat, subdirector la Banca de Scont Tg. Mureș, ca președinte, Schuller Artur – contabil autorizat, director la Casa Generală de Economii din Sibiu, Sucursala de aici, toți în calitate de membri ai Comisiunei interimare numite de către Administrația militară încă în luna octombrie 1940.
O parte mai însemnată din averea Secțiunei în numerar și titluri, rente, acțiuni etc. se găsește încă la Banca Românească, Sucursala Tg. Mureș, cu excepția titlurilor de rentă de stat, cari au fost retrase de către Statul Ungar.
Întreaga avere a Corpului este blocată în baza Ordinului nr. 1.022/1940 din 15 octombrie 1940.
Tg. Mureș, 4 aprilie 1941”
Octavian Fulea – directorul Băncii Românești, Sucursala Tg. Mureș
În aceeași ordine de idei, reținem că, periodic, conducerea Consiliului Superior publica anunțuri, mai ales prin revista Corpului. Iată câteva dintre ele:
„Pentru membrii Secției Bihor:
Domnii membri sunt rugați a-și comunica noile adrese unde și-au stabilit domiciliul după refugiul din Oradea. De asemenea, sunt rugați a remite cotizația datorată secției pe adresa: Corpul Contabililor Autorizați și Experților Contabili, Secția Bihor, cu sediul la Beiuș – la Banca Națională a României.”
Sau:
„Pentru membrii Secției refugiate Sălaj – Zalău:
Arhiva și registrele secției fiind predate spre administrare Secției Bihor cu sediul la Beiuș, pentru orice chestiuni privind Secția Sălaj, membrii acestei secții sunt rugați a se adresa Corpului Contabililor Autorizați și Experților Contabili, Secția Bihor – Beiuș – la Banca Națională a României.”
De asemenea, secțiunile Corpului căutau să-și informeze membrii tot prin intermediul revistei Corpului:
„Se aduce la cunoștința tuturor domnilor membri ai Secțiunii Cluj că, pentru orice lămurire și informație, se pot adresa la Secțiunea Brașov, unde se află întreaga arhivă.
Cei ce vor cere transferarea la altă secțiune, odată cu cererea de transferare, vor înainta și cotizațiile respective la zi (inclusiv 1940), cunoscând că altfel nu se poate face transferarea cerută.”
Fie și numai din cele relatate ne putem da seama de spiritul de solidaritate și de atașament al profesioniștilor contabili față de Corpul ce cu atâta trudă se construise, dacă în acele vremuri de restriște, când însăși existența le era pusă în pericol, găseau timp și disponibilitate să se ocupe de situația Corpului și să-și achite cotizația.
După numai patru luni de la instalarea comisiei interimare a Consiliului Superior, la 19 iulie 1941, prin Decizia Ministerului Muncii nr. 59.316 a fost numită o nouă comisie interimară, care a decis următoarea componență a Biroului Permanent: Gheorghe Badea, director general al Direcției Alcoolului – decan al Corpului; Cezar Miron, prof. univ. – prodecan; Nicolae Tripcovici – secretar general; Constantin Pristăvescu – director.
Deoarece comisiile interimare ale Consiliului Superior și Secției Ilfov numite în 1941 au demisionat, prin Decizia Ministerului Muncii publicată în Monitorul Oficial nr. 205 din 2 septembrie 1943 a fost numită o altă comisie interimară a Secției Ilfov, precum și a Consiliului Superior. Redăm relatarea din revista Corpului apărută în octombrie 1943:
„Comisiunile interimare ale Secțiunei Ilfov și Consiliului Superior care au funcționat de la 1941 prezentându-și demisia de la conducerea Corpului noului Subsecretar de Stat al Muncii, dl. Ministru Arhitect Enescu, domnia sa, care cunoștea starea de fapt de la Corp, a convocat pe reprezentanții asociațiunilor profesionale ai căror membri fac parte din Corp. Cu această ocazie, dl. ministru, ca un adevărat părinte și ca un experimentat conducător de asociațiuni profesionale, a făcut apel ca să se țină seama de împrejurările grele prin care trece țara și, ca atare, să i se prezinte pentru conducere elemente destoinice care să reprezinte, pe lângă o frățească și curată Unire, interesele generale ale tuturor membrilor Corpului din întreaga țară.
În urma discuțiunilor ce au urmat, dl. Ministru Enescu a numit comisiunile interimare publicate în Monitorul Oficial nr. 205 din 2 septembrie a.c. și în majoritatea ziarelor.”
Biroul Permanent al Corpului, astfel numit, avea următoarea componență: prof. Ion Evian – decan; Ion Popescu-Severin – secretar general; Constantin Pristăvescu – director.
Cum bine se știe, după instaurarea regimului comunist, libera inițiativă a fost înlocuită de economia dirijată, ceea ce s-a răsfrânt, inevitabil, profund negativ și asupra profesiei contabile – o profesie liberală prin excelență. Reamintim, pe scurt, că în anul 1947 s-a înființat Consiliul permanent al normării contabilității, iar Ministerul Finanțelor coordona întreaga metodologie a normării contabile. Peste un an, la 11 iunie – cum, de asemenea, se știe – a avut loc naționalizarea principalelor mijloace de producție, astfel încât centralizarea tuturor comenzilor economice a devenit integral operantă. În aceste condiții, existența unui Corp al contabililor independenți devenise aproape imposibilă. Peste numai trei ani, în urma Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 201 din 8 martie 1951, Marea Adunare Națională a emis Decretul nr. 40 din 10 martie 1951, prin care se desființează Corpul Contabililor Autorizați și Experților Contabili.
Astfel, se încheia prima parte a unei evoluții de 30 de ani, perioadă în care personalități autentice au luptat și au reușit să construiască și să dezvolte o structură profesională cum nu erau multe în lume în acele vremuri. Grigore Trancu-Iași, Nicolae Butculescu, Vasile M. Ioachim, Petru Drăgănescu-Brateș, Spiridon Iacobescu, George Alesseanu, Nicolae Arghir și mulți alții au fost cei fără de care nimic din ceea ce s-a realizat în cele trei decenii nu ar fi fost posibil. Lor li se potrivesc cum nu se poate mai bine aprecierile lui Grigore Trancu-Iași:
„Gândiți-vă la dânșii, ca amintirea lor să ne dea curajul necesar.
Noi am fost generația care am avut de urcat calvarul.
Am avut greutățile ascensiunei, dar și spectacolul înălțător al întregului.
Îmi pun nădejdea în generațiile viitoare și nu le doresc decât ca prin muncă și cultură, prin calități de inimă și avânt să fie mai mari, mai vrednici și mai fericiți decât am fost noi!”
(Va urma)
Împreună, sub semnul emblematic al bradului și colindelor
Târgul „Gaudeamus”, ediția 2024, o reușită reîntâlnire a cărții cu cei care o prețuiesc
Casele au amintiri. O stradă-muzeu în apropierea kilometrului 0 al Capitalei
Începe restaurarea unei bijuterii istorico-arhitecturale, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial