Reminder: După ce am conturat atât elementele definitorii care au precedat crearea CECCAR, cât și momentele cele mai importante din perioada interbelică, a venit timpul să aprofundăm modul în care profesioniștii contabili au înțeles să-și organizeze propriile congrese și să acționeze pentru îndeplinirea deciziilor adoptate cu aceste prilejuri. În conformitate cu statutul, Corpul a organizat și și-a desfășurat congresele profesiei contabile din doi în doi ani. Primul a avut loc în 1923, la București, iar ultimul din perioada interbelică în 1939, la Brașov. Congresul al X-lea urma să aibă loc la Iași, în 1941, însă războiul și, apoi, instaurarea regimului totalitar comunist au împiedicat cursul firesc al manifestărilor la care ne referim. (vezi episoadele precedente)

Echilibrul între ideal și real

Medalia bătută cu ocazia primului Congres al Corpului

Faptul că reuniunile la nivel național au fost intitulate „Congrese ale Profesiei Contabile” este deosebit de semnificativ. Accentul s-a pus pe tot ceea ce impunea viața însăși în vederea îmbunătățirii continue a calității serviciilor furnizate de contabilii români.

La congrese s-au discutat foarte multe teme de o importanță deosebită pentru viața economică a țării la care profesioniștii contabili erau chemați să ia parte. Multe dintre acestea au fost finalizate prin moțiuni care s-au constituit în documente de mare valoare, ce conturează un parcurs ascendent. În această ordine de idei, secretarul general al Corpului, Petru Drăgănescu-Brateș, aprecia că „păstrând un echilibru între ideal și posibilitățile de realizare, moțiunile exprimate în congresele Corpului n-au rămas în general simple deziderate, ci o parte din ele într-un timp relativ scurt au fost înfăptuite ori sunt pe cale a se înfăptui.

Amintim numai câteva dintre aceste înfăptuiri: introducerea patrimoniului public, deziderat exprimat la Cluj în 1925; modificarea Codului de comerț cu reglementarea evaluării și a întocmirii bilanțului, în special la societățile anonime (București, 1931); introducerea unui membru al Corpului la toate societățile pe acțiuni (Constanța, 1929; București, 1931); extinderea asigurărilor sociale și la membrii Corpului (Cluj, 1925); introducerea bilanțului-tip (Chișinău, 1927); reorganizarea învățământului comercial (București, 1923; Constanța, 1929); crearea Casei de asigurări și asistență a Corpului (Constanța, 1929; Galați, 1937)”.

Primul Congres al profesiei contabile – București, 1923

Aceste elemente au fost scoase în evidență încă de la primul Congres, desfășurat la București, în zilele de 27-28 mai 1923, în aula Fundației Universitare „Carol I” (edificiu cunoscut mai ales sub numele de Biblioteca Centrală Universitară). Cea dintâi manifestare de acest fel a contabililor din România s-a desfășurat, atât din punctul de vedere al programului profesional, cât și din cel al întăririi relațiilor dintre membri, într-o atmosferă de mare entuziasm. Cuvântările rostite la deschiderea Congresului de Nicolae Butculescu și Grigore Trancu-Iași i-au emoționat profund pe participanții care au avut șansa de a fi martorii unui moment istoric pentru Corpul Contabililor din țara noastră. Redăm câteva fragmente din mesajele respective:

Decanul Corpului, Nicolae Butculescu (foto):
      „În congresul cel d'intâiu ținut în București de absolvenții Școalelor superioare de comerț, cu prilejul jubileului Domniei de 40 ani a Marelui Rege Carol, s'a manifestat dorința ca acești prețioși colaboratori ai conducătorilor afacerilor de Bancă, Comerț și Industrie să'și aibă:
      Un Corp al lor constituit cu o revistă proprie.
      Un cerc de studii comerciale și contabile.
      Grație perseverenței noastre și bunei voințe a celor ce ne-au cunoscut și apreciat, ne a fost îngăduit să vedem înfăptuindu-se cele trei aspirațiuni ale primilor luptători dintre colegii noștri. Odată realizate aceste năzuințe, atârnă de noi ca prin hărnicie, devotament și demnitate să le menținem și să le desvoltăm. Va fi aceasta o sarcină mai grea, poate, decât aceea de a le dobândi. Am însă încrederea desăvârșită că fie care, din locul său, cât de sus sau cât de jos așezat, va ști să corespundă așteptărilor și încrederei puse în noi, și că în fie care există dorință și voință de prosperare, nu numai în ce privește persoana și interesele sale, dar și acelea ale instituției în care și-a închinat munca.”

La rândul său, președintele de onoare al Corpului, Grigore Trancu-Iași, a spus:
      „Îmi evoacă – când vă văd pe fiecare din dumneavoastră – o serie incontinuă de griji și nevoi pe care le-am trăit pentru a forma bogăția țării acesteia, pentru a da splendoare marilor instituții.
      Am trecut, e drept, prin perioada aceia de supunere, de disciplină și de suferințe așa de slab răsplătită lucrând în întunecimea ghișeurilor unei Bănci, dar având în inima noastră totdeauna scânteia, având în sufletul nostru inspirația, care ne spunea continuu: luptați contra umilinței, răbdați cu resemnare, pentru că odată va veni ziua de lumină și de triumf.
      Ziua cea de lumină și triumf a sosit!
      Ziua aceasta este pasul înainte pe care l'am făcut și pe care'l sărbătorim.
      Dar este încă primul pas, căci mai avem încă nevoi și avem încă lucruri de cucerit!”

Tematică bogată, decizii pe măsură

Ca modalitate de lucru, temele înscrise pe ordinea de zi a Congresului au fost susținute cu referate, elaborate și prezentate de personalități bine-cunoscute în epocă, deopotrivă teoreticieni și practicieni de marcă. Aceste referate au vizat:
      –  Proiectul privind modificările aduse Codului de comerț (prof. S. Iacobescu și prof. M.A. Dumitrescu, care au propus ca registrul „Cartea mare” să devină obligatoriu);
      –  Reorganizarea învățământului comercial (prof. C. Pantelli și P. Drăgănescu-Brateș);
      –  Participarea la beneficii (N. Butculescu și C.A. Rădulescu);
      –  Rolul diplomaților în științe comerciale în viața comercială și industrială (V.M. Ioachim, dr. A. Galan și D. Rațiu).

La finalul discuțiilor, Congresul a adoptat următoarele moțiuni:
      –  În chestiunea modificării Codului de comerț: „Cu ocazia modificării Codului de comerț să fie consultat și Corpul Contabililor, atât în punctele privitoare la profesiunea lor, cât și în celelalte puncte”.
      –  În chestiunea învățământului comercial: „Profesorii de toate gradele să se recruteze cu precădere dintre cei cu studii comerciale, care sunt în legătură cu viața practică; să se dea o dezvoltare mai mare limbilor moderne cu tendință practică”.

Decanul Corpului, Nicolae Butculescu, a ținut să argumenteze opțiunile pentru desfășurarea Congresului în formula evocată: „S'a socotit că la o primă manifestare a noastră nu este bine să se pună în discuțiune chestiunile mărunte, înguste, interesate, de ordin profesional, ci, pornind de la consolidarea intereselor generale, avem timpul să pășim apoi spre consolidarea intereselor noastre individuale, sau de ordin mai restrâns, de grup. Dar mai ales nu s'a socotit nimerit a se pune în desbatere chestiunea legei Corpului Contabililor, pentru că timpul de doi ani de când s'a pus în aplicare pare a fi prea scurt ca să fi dat loc la o experiență suficientă din care să rezulte observațiuni și propuneri care să aibă o bază destul de solidă”.

Lucrările primului Congres al Corpului au stârnit interes și în străinătate. Astfel, revista italiană care apărea la Milano Il Monitore dei Ragioneri, în numărul din iunie 1923, a publicat o elogioasă dare de seamă cu privire la Congresul ținut la București de Corpul Contabililor români. De asemenea, revista belgiană Le Comptable, tot în numărul din iunie 1923, a publicat un rezumat al lucrărilor Congresului.

Maniera de lucru și strânsa legătură dintre perfecționarea profesională a contabililor și cerințele economiei românești, în condițiile favorabile deschise de Marea Unire, au constituit substanța celui de-al II-lea Congres, desfășurat la Cluj, în zilele de 6-8 septembrie 1925. Succesul reuniunii s-a datorat și excelentei organizări de care s-au ocupat Gh. Ionescu, președintele Secțiunii Cluj, și secretarul acesteia, S. Cioranu.

Au fost dezbătute următoarele tematici:
      – Introducerea contabilității în partidă dublă în instituțiile publice. La acest punct, prof. G. Alesseanu a adus în discuția generală un raport foarte documentat, care a avut un succes deosebit, chemarea sa având ecou în participarea activă a contabililor la redactarea proiectului de lege privitor la reorganizarea contabilității publice, votat în 1929;
      – Codul muncii și situația funcționarilor particulari (raportor N. Butculescu, decanul Corpului);
      – Asigurările sociale ale funcționarilor particulari (expunere susținută de V.M. Ioachim);
      – Rolul titraților contabili în cooperație;
      – Estimarea valorilor la inventar (expunere a prof. G. Alesseanu).

La finalul discuțiilor, Congresul a adoptat următoarele moțiuni:
      – În chestiunea introducerii contabilității în partidă dublă în instituțiile publice: „Membrii Corpului exprimă dezideratul ca organele în drept să pășească la introducerea contabilității științifice în toate administrațiile publice unde se mânuiesc fonduri. Pentru aceasta este nevoie să se facă deocamdată inventarul averii Statului. Congresul exprimă dezideratul ca din Comisia de studii pentru modificarea Legii contabilității să facă parte și reprezentanți ai Corpului Contabililor”.
      – În chestiunea asigurărilor sociale: „Să se intervină pe lângă onor Guvern, ba chiar în sesiunea de toamnă, odată cu noua legiferare a Codului muncii, să se înfăptuiască și asigurarea funcționarilor particulari prin contribuția patronilor, a Statului și a salariaților”. În același timp, Consiliul Superior a fost autorizat să stabilească normele pentru crearea unei Case generale de boală, ajutor și pensiuni a Corpului Contabililor.
      – În chestiunea estimării valorilor la inventar: „Corpul Contabililor consideră că estimarea valorilor la inventar trebuie astfel făcută încât să reiasă beneficiul efectiv realizat de întreprindere, fără ca plus-valutele provenite din orice împrejurare să fie trecute ca beneficii”.

După închiderea dezbaterilor, participanții au vizitat, la Turda, fabricile de tras sârmă, sticlărie și ciment. La „Industria Sârmei” SA s-a organizat o masă în onoarea congresiștilor, unde D. Rațiu, președintele Consiliului, a evidențiat rolul Corpului Contabililor români în dezvoltarea economică a Transilvaniei. A urmat un pelerinaj la mormântul lui Mihai Viteazul.

(Va urma)