Reminder: După ce, în numerele precedente, am conturat o imagine de ansamblu a participărilor românești la manifestările internaționale ale profesioniștilor contabili, ne propunem să trecem în revistă, ceva mai pe larg, congresele desfășurate în perioada interbelică. Vom începe cu al II-lea Congres, cel care a avut loc în 1926, cu precizarea că „numerotarea” unor astfel de reuniuni a început cu anul 1904, când s-a desfășurat, la Saint Louis (SUA), prima reuniune mondială a experților contabili. (vezi episoadele precedente)

Nevoia de reglementări vs. profesie liberală

Congresul al II-lea, desfășurat la Amsterdam, în perioada 5-9 iulie 1926, și-a concentrat lucrările asupra modalităților de creștere a rolului experților contabili într-o lume care ieșise din Primul Război Mondial și abia reușise să înregistreze o relativă stabilitate economică și socială. Reprezentanții a 42 de asociații și instituții din 19 țări (Olanda, Belgia, Danemarca, Germania, Finlanda, Franța, Elveția, Marea Britanie, Irlanda, Italia, Norvegia, Austria, Polonia, România, Rusia, Spania, Republica Cehoslovacă, Statele Unite ale Americii și Suedia) au examinat teme de cel mai mare interes, și anume:

AI II-lea Congres Internațional al Experților Contabili, Amsterdam, 1926

De un mare interes s-a bucurat referatul lui R.H. Montgomery, renumit profesor la Columbia University, New York, referat intitulat Legislațiunea profesiunei de expert contabil. A reținut atenția în mod deosebit faptul că referentul, în susținerea punctelor sale de vedere, a citat pasaje întregi din Legea română de organizare a Corpului contabililor, spunând, printre altele: „Cea mai largă literatură pe care am găsit-o cu privire la legislația respectivă vine din România”. La acest subiect a luat cuvântul și Nicolae Butculescu, decanul contabililor din România, care a explicat principiile pe care se bazează legea evocată, precizările sale fiind primite cu aplauze de numeroasa asistență.

Următorul vorbitor a fost V.M. Ioachim, care a susținut referatul Contabilitatea în România, încă o dovadă a faptului că experiența țării noastre în domeniu a fost apreciată în cel mai înalt grad. De altfel, la dispoziția participanților a fost pusă o traducere în limba franceză a textului Legii de organizare a Corpului contabililor români.

În continuare s-a prezentat referatul intitulat Evaluările bilanțului, autori: J.M. Clark, profesor la Universitatea din Chicago, și dr. F. Schmidt, profesor la Universitatea Comercială din Frankfurt. La acest subiect, delegatul român prof. George Alesseanu a prezentat o importantă comunicare cu privire la „aplicarea prețului de cost și influența evaluărilor asupra profitului”.

După o excursie la Rotterdam, la reluarea lucrărilor s-a prezentat și a fost dezbătut referatul intitulat Educația profesională, autori: W.H. Elles – Amsterdam, E. Spicer – Londra, și prof. John T. Madden – decanul Universității din New York. La această chestiune, Petru Drăgănescu-Brateș a făcut o comunicare în limba engleză în care – referindu-se tot la experiența românească – a spus, printre altele: „Fiecare candidat trebuie să treacă, mai înainte de a fi admis expert, un examen serios din obiectele în legătură cu profesiunea, care nu sunt suficient desvoltate în școală. Pe scurt, noi am recunoscut ca bune lucrările școalei în pregătirea candidaților ca parte teoretică, dar cerem practică și recomandarea unui expert, cu care trebuie să fi lucrat mai înainte de a deveni el însuși expert. În țara noastră, Corpul experților contabili, și anume Consiliul Superior, conferă titlul de expert, iar nu Guvernul; experții nu sunt funcționarii Guvernului și nu trebuie să fie influențați de acesta. Guvernul a recunoscut numai profesiunea ca atare, a fixat condițiunile în care ea se poate practica, dar este liberă concurența pentru oricine îndeplinește condițiunile”.

Această comunicare a fost publicată în darea de seamă oficială a Congresului.

Abordarea, sub diferite aspecte, a raportului dintre aria de cuprindere a reglementărilor și respectarea strictă a statutului contabililor, exponenți ai unei profesii liberale, a reținut atenția și la cel de-al III-lea Congres Internațional desfășurat la New York, în intervalul 9-14 septembrie 1929.

Alături de reprezentanții a 20 de țări, România a fost prezentă cu o delegație formată din Nicolae Butculescu, decanul Corpului, Petru Drăgănescu-Brateș, secretarul general al Corpului, și C. Boncescu, consilier financiar pe lângă Legația română din SUA.

Al III-lea Congres Internațional al Experților Contabili, New York, 1929

Și la acest Congres experiența românească în domeniul reglementării profesiei contabile s-a bucurat de o atenție deosebită, fiind evocată, pe larg, de președintele Comitetului de organizare, profesorul R.H. Montgomery, și de E. van Dien, din Olanda, președintele primului Congres Internațional.

În cuvântul de deschidere, Nicolae Butculescu a spus, printre altele: „Socotesc că este interesant pentru dvs. a vă informa că în afară de Legea pentru organizarea profesiunei de contabil și a celei de expert contabil în România Guvernul actual, după insistențele organizațiunei noastre, a făcut să fie votate în Legea de contabilitate publică dispozițiunile obligatorii pentru adoptarea inventarului și introducerea contabilității în partidă dublă în toate ministerele, în toate județele și comunele din țară, precum și în toate instituțiunile și casele autonome, ce se află sub controlul Statului”.

Trecându-se la lucrările propriu-zise, prima temă, intitulată Dezvoltarea profesiei de expert contabil, a fost abordată în referatul lui E. van Dien, care a susținut ideea potrivit căreia expert contabil trebuie considerat numai acela care profesează pe cont propriu, ca liber-profesionist. El a prezentat situația experților contabili din Austria, Belgia, Cehoslovacia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Rusia, Suedia, Elveția și România, relevând deosebirile de concepții și de condiții de la o țară la alta. În concluzie, a afirmat că expertul contabil trebuie să aibă un fond de cunoștințe cât mai înalte, dublate de un comportament moral ireproșabil, spre a fi un factor economic de mare însemnătate.

A doua temă – intitulată Legislația și pregătirea pentru profesia de expert contabil – l-a avut ca referent pe reprezentantul țării noastre, Petru Drăgănescu-Brateș, din al cărui discurs redăm câteva pasaje:

„... Voiesc să scot în relief importanța acestei chestiuni sau, mai bine zis, acestor două chestiuni.

Importanța a fost recunoscută și prin faptul că au fost puse primele pe program, dar voiesc a sublinia că de dreapta soluționare a acestor chestiuni depinde viitorul profesiunei noastre și desigur că ne-am adunat aici să ne gândim și să desbatem mai cu seamă asupra viitorului. De buna educație profesională a viitorilor experți contabili depinde în mare măsură reputațiunea profesiunei noastre, iar educația, după părerea subsemnatului, se obține în școală și după școală.

În ce privește școala cred, și acesta este punctul de vedere al experților contabili din România, că școlile comerciale sunt menite să prepare pe viitorii experți contabili și că experții contabili sunt interesați să se intereseze de modul cum se predau în școlile comerciale contabilitatea și celelalte cunoștințe necesare expertului contabil; ba ceva mai mult, că studiile academice, deci o diplomă academică, trebuie să fie cerute aceluia care dorește să se dedice carierei de expert contabil.

În ce privește educațiunea după școală, socotim că este necesară o practică de o durată oarecare sub supravegherea și îndrumarea unui expert contabil și că un examen de admitere în cariera de expert contabil este de asemenea necesar, și mai credem că este neapărat nevoie ca expertul contabil să se țină continuu la curent prin citirea lucrărilor, cărților și revistelor de specialitate contabilă, precum și prin participarea la congresele naționale și internaționale de contabilitate cu tot ceea ce se lucrează în această direcțiune.

Dar aceasta nu este suficient.

După ce buna educațiune profesională a fost obținută, lucrul expertului contabil, cât și interesul public trebuie să fie ocrotite printr-o bună lege asupra exercitărei profesiunei de expert contabil.

Deci scopul principal al acestui congres este, credem, să stabilească reguli generale, aplicabile în toate țările în mod uniform, pentru o cât mai bună și înaltă educație profesională și o legislație sănătoasă spre a asigura existența unei organizațiuni solide și demne de toată încrederea experților contabili, pe aceleași baze în toate țările.”

Punctul de vedere al referentului a fost privit cu interes și a generat vii dezbateri, inclusiv formularea de opinii opuse. În cele din urmă, Congresul a adoptat punctul de vedere românesc, ceea ce a constituit un adevărat succes pentru delegația noastră și, în general, pentru Corpul contabililor din România, care și-a văzut astfel principiile adoptate de cel mai înalt for în materie.

După o vizită la două dintre cele mai renumite instituții financiare din lume, la vremea respectivă – Banca Irving Trust Company și Bursa din New York –, lucrările Congresului au continuat cu dezbaterea temelor Evaluarea, forma, natura și controlul bilanțurilor și Responsabilitatea expertului contabil, referate susținute de A. Marcus din Germania.

În legătură cu ultimul raport, Nicolae Butculescu a formulat obiecții față de una dintre teoriile delegatului german, care a opinat că s-ar putea semna bilanțul și cu rezerva de a nu garanta cifrele și valorile întrucât un contabil nu are posibilitatea materială de a controla totul și de a-și asuma răspunderea pentru tot. În intervenția sa, decanul Corpului contabililor români a spus: „Un expert contabil nu poate avea decât o singură conștiință și o singură concepție în materie de bilanț și inventar, iar acolo unde e vorba de materiale (bani în casă, efecte, mărfuri etc.), de existența acestora răspund deținătorii lor, cari sunt controlați”.

De asemenea, congresiștii au vizitat un alt obiectiv important din New York, Șantierul de construcții navale al statului, din Brooklyn.

În ziua următoare, Congresul a dezbătut tema Costul în întreprinderi, costul materialelor, al mânii de lucru și standardizarea costului. În program a fost inclusă o vizită nocturnă la ziarul New York Times.

În ultima zi a Congresului a fost dezbătută tema Stabilirea unui buget comercial, a bugetelor municipale, precum și contabilitatea statului. Reprezentantul nostru, Petru Drăgănescu-Brateș, a avut o intervenție referitoare la „organizația cea nouă a contabilității noastre la Stat și la comune”, depunând la biroul Congresului textul articolelor din Legea contabilității publice, privitoare la „inventar, formulare și modalitatea cerută de lege pentru introducerea dublei scripturi”.

(Va urma)