Reminder: Pe fluxul rememorărilor am ajuns cu „serialul” nostru la perioada extrem de dificilă, dramatică a celui de-Al Doilea Război Mondial și a vremurilor care i-au urmat, contabilii români, asemenea întregii națiuni, fiind puși în nenumărate situații-limită provocate atât de cea mai mare conflagrație pe care o cunoscuse omenirea, cât și de instaurarea regimului totalitar comunist. Sigur, nu a fost un hiatus, adevărații profesioniști contabili străduindu-se să înfrângă imense dificultăți și să-și practice meseria cu responsabilitate și competență. În numerele precedente ne-am concentrat atenția asupra momentelor care au determinat, după Marea Unire din 1918, constituirea asociației contabililor din țara reîntregită. Ca o consecință a schimbării de regim social-politic din decembrie 1989, s-au creat condițiile care au dus la renașterea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România. (vezi episoadele precedente)

Timpul care a confirmat valoarea

Demersurile îndreptate spre realizarea obiectivului menționat – obiectiv pe care nu ezităm să-l numim istoric – au început încă din ianuarie 1990. Drumul parcurs a fost simetric cu declanșarea procesului de tranziție spre economia de piață. Abia spre sfârșitul anului 1991, în urma constituirii unui Comitet de inițiativă pentru reorganizarea asociației, a fost obținută sentința judecătorească prin care s-a dat „cale liberă” constituirii Corpului Experților Contabili.

Prima Adunare Generală a Corpului a avut loc la 9 mai 1992. Cu acest prilej, s-a hotărât să se reorganizeze Corpul ca persoană juridică proprie și cu un statut adaptat la proiectul de lege depus la Parlament conform art. 41 din Legea contabilității nr. 82/1991. S-a apreciat că activitatea Comitetului de inițiativă a fost deosebit de intensă, fapt reflectat în special prin organizarea a 30 de filiale județene ale Corpului.

Este întru totul justificat să-i menționăm pe toți cei 26 de membri fondatori, deoarece gândirea și acțiunea lor constituie temelia trainică a succeselor înregistrate de CECCAR de-a lungul unui sfert de secol. Iată numele lor: Gheorghe Butnariu, Dimitrie Constantinescu, Ion Toma, Gheorghe Postolea, Dumitru Popescu, Ion Ciolan, Nicolae Popescu, Constantin Topciu, Mircea Cristea, Maria Nușu, Viorel Bâscă, Iustin Tănase, Eugeniu C. Pârvănescu, Mihai Olteanu, Leonardo Albini, Mircea Boulescu, Marius Chivulescu, I. Dragomirescu, Nicolae Duță, Constantin Zăvăleanu, Constantin Bratu, Marin Toma, Florin Georgescu, Maria Manolescu, Traian Duția și Georgică Popovici.

Comitetul de conducere a fost împuternicit să depună toate eforturile pentru ca asociația să devină membră a Asociației Europene a Experților Contabili și să pună bazele colaborării cu organisme similare din Franța.

Existența Corpului a fost consacrată legal prin Hotărârea Guvernului nr. 575/1992, cu privire la experimentarea noului sistem de contabilitate și constituirea Colegiului consultativ, în a cărui componență Corpul era prevăzut cu un vicepreședinte și cinci membri.

Cadrul normativ a avut la bază Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, Legea contabilității nr. 82/1991, Legea nr. 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare, dar nomenclatoarele de funcții nu prevedeau profesia de expert contabil și de contabil autorizat și nici nu erau definite o serie de atribuții, drepturi și îndatoriri.

Simultan, s-a acționat pentru asigurarea unor sedii și constituirea unei structuri executive. Până la 1 ianuarie 1993, Corpul nu a avut salariați.

Începând cu data de 6 ianuarie 1993, pe baza unui Ghid unitar, s-a trecut la coordonarea și îndrumarea organizării primelor Adunări Generale la filialele existente, precum și la constituirea, în toate județele, a filialelor Corpului, în vederea organizării primei Conferințe Naționale a CECCAR. De asemenea, s-au emis cele dintâi Precizări privind înregistrarea și evidența experților contabili.

1. Raport asupra activității de expertiză contabilă desfășurate până în prezent în România;
2. Referate privind profesia de expert contabil și de contabil autorizat, precum și organizarea activităților de expertiză contabilă și a contabililor autorizați și aspecte deontologice ale profesiei;
3. Prezentarea în vederea aprobării de către Conferință a documentelor privind activitatea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România;
4. Dezbateri pe marginea materialelor prezentate;
5. Alegerea organelor superioare de conducere a Corpului.

Prima Conferință Națională a CECCAR

Primul Birou Permanent al CECCAR. De la stânga la dreapta: Mircea Cristea – vicepreședinte, Niculae Feleagă – vicepreședinte, Mihai Ristea – vicepreședinte, Marin Toma – președinte, Victor Munteanu – secretar general executiv

De asemenea, s-au aprobat primul Program de activitate al Corpului, Statutul și Codul deontologic al profesiei de expert contabil și de contabil autorizat, precum și organigramele funcționale la nivel central și teritorial.

După luna mai 1993, noțiunea de „liber-profesionist contabil” devenea un fapt împlinit, reprezentând startul pentru crearea și dezvoltarea profesiei contabile în România la standarde europene și internaționale. CECCAR își începea drumul marcat de numeroase succese pentru a deveni un organism profesional bine închegat, care își asumase întreaga responsabilitate în vederea promovării politicii de reformă contabilă în România ca parte integrantă a programului de reformă economică, în conformitate și cu standardele recomandate de Comunitatea Economică Europeană (predecesoarea Uniunii Europene din prezent), prin Directivele a IV-a, a VI-a, a VII-a și a VIII-a.

Pentru a releva importanța Conferinței Naționale, ca premisă a acțiunilor următoare, consemnăm opinia președintelui nou-ales al CECCAR, Marin Toma:

„E cazul ca puterea legislativă, cea executivă și puterea politică să ne sprijine în acțiunea noastră de recunoaștere, oficializare a rolului pe care îl au în economie expertul contabil și contabilul autorizat și marile răspunderi sociale, profesionale, civile ce le revin acestora. Este imposibil să acceptăm să mai stăm cu brațele încrucișate în fața diletantismului și amatorismului în domeniul contabilității. Cum e oare posibil ca o persoană să lucreze ca angajat al statului și în același timp să efectueze lucrări – ca evaluator, ca expert contabil și ca cenzor? Prin acest mod de a «munci» facilităm corupția din economie. Fără legea care reglementează atribuțiile experților contabili și ale contabililor autorizați, fără profesarea liberă, cu răspundere, a acestor profesii nu se poate introduce în România, de la 1 ianuarie 1994, noul sistem de contabilitate în activitatea tuturor agenților economici – o condiție sine qua non a reușitei reformei în țara noastră.

Considerăm deci că reforma contabilă ar rămâne fără finalizare dacă nu este continuată și cu reforma profesiei de expert contabil și de contabil autorizat. După Revoluție, agenții economici au căpătat anumite libertăți, dar ei simt nevoia să fie îndrumați și asistați în activitatea lor, ca aceasta să se desfășoare cât mai eficient, însă numai în limita legilor. Mai pot afirma că profesia de expert contabil și de contabil autorizat este foarte strâns legată nu numai de protecția buzunarului cetățeanului, dar și a bugetului de stat.”

Imediat după Conferința Națională a CECCAR, la 27 mai 1993 a avut loc prima ședință a Biroului Permanent, la care s-au propus o serie de reglementări importante adoptate apoi de Consiliul Superior al Corpului. Este vorba despre 12 asemenea hotărâri, care au vizat atât aspecte de fond privind exercitarea profesiei contabile, cât și măsuri organizatorico-instituționale.

(Va urma)