Reminder: După trecerea în revistă a primelor demersuri îndreptate spre formarea unei organizații profesionale a contabililor români, așa cum a rezultat din episoadele precedente, am ajuns, pe firul rememorărilor, la câteva aspecte poate mai prozaice, dar importante cel puțin din punct de vedere istoric. Eforturile predecesorilor trebuie apreciate așa cum se cuvine deoarece ele sunt nu numai o zestre de preț ce se cere păstrată, ci și pentru că reprezintă o sursă inepuizabilă de învățăminte pentru prezent și viitor.

În căutarea unui sediu

Încă de la înființarea Cercului Absolvenților Școlilor Comerciale și Financiare s-a simțit nevoia unui sediu propriu. În 1888, Cercul funcționa într-o odăiță a vechiului Hotel de France (devenit apoi Grand Hotel), după care s-a mutat în clădirea societății „Dacia – România” din Strada Lipscani (ulterior devenită sediul Băncii Agricole), unde a rămas mai mult de 10 ani. În condițiile deosebit de dificile de la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea, Cercul s-a mutat la Pasajul Român, la Sfatul Negustoresc din Piața Sf. Anton, în sala de arme Pipard, deasupra magazinului Feder, iar din anul 1914, grație bunăvoinței președinților Camerei de Comerț, în palatul acestei instituții, la început într-o cameră, cu o chirie modică, unde se puteau ține conferințe.

După înființarea Corpului Contabililor Autorizați și Experților Contabili, nevoia unui sediu propriu a devenit presantă. Iată cum prezenta Grigore Trancu-Iași această stare de fapt și cum s-a încercat rezolvarea ei:

Această idee a fost îmbrățișată de un mic grup de membri ai Corpului, făcând parte din Consiliul Superior al Secțiunii Ilfov și din rândurile foștilor elevi ai Școlilor Superioare de Comerț. Ei au decis să formeze o societate anonimă pe acțiuni, la care au subscris un capital de 1.000.000 lei. Astfel, s-a constituit societatea „Activa” la 13 ianuarie 1923. Societatea a cumpărat terenul, situat la nr. 12 din Strada Teilor (fostă Dr. Manolescu), lângă Spitalul Colțea. Aici, pe o suprafață de 254 mp, s-a început construcția sediului, în vara anului 1924, după planurile arhitectului Trăienescu de la Societatea Comunală de Locuințe Ieftine și în antrepriza arhitectului Gr. Cerchez. Deoarece devizul construcției s-a ridicat la aproximativ 4 milioane, s-a decis în luna august 1923 să se majoreze capitalul societății cu încă 3 milioane.

După un an și jumătate de la începerea construcției, sediul Corpului a fost gata, astfel încât în dimineața zilei de duminică, 6 decembrie 1925, a avut loc inaugurarea, în prezența unor personalități din acele vremuri.

Urmând exemplul Consiliului Superior, Secțiunea Ilfov – care în acele timpuri includea și Bucureștiul – a decis să aibă și ea un sediu propriu. În acest scop, în prima jumătate a anului 1938, Secțiunea a cumpărat un loc în imobilul din Strada Ion Ghica, cu 3,5 milioane de lei, din care au fost achitați, ca avans, 1,5 milioane de lei. Sediul, care urma să fie gata în luna octombrie 1938, a fost dat în folosință la începutul anului următor.

Casa de pensii și ajutor a contabililor

Corpul a încercat, de-a lungul existenței sale, să înființeze o Casă de pensii și ajutor a contabililor din România. Astfel, la cel de-al II-lea Congres al Corpului de la Cluj, din anul 1925, a fost votată o rezoluție care autoriza Consiliul Superior să stabilească normele pentru crearea unei Case generale de boală, ajutor și pensiuni a Corpului Contabililor. Demersurile s-au reluat la congresele următoare de la Chișinău – 1927, Constanța – 1929, Galați – 1937 și Brașov – 1939. La toate aceste evenimente, participanții au susținut referate pe această temă, au analizat în amănunt funcționarea unei asemenea instituții și au votat moțiuni care prevedeau înființarea unei Case de asigurări pentru membrii Corpului. Din păcate, mai ales ca efect al dificultăților din perioada respectivă, acest deziderat nu a fost împlinit.

O intensă activitate socială

Date fiind și numeroasele nevoi ale membrilor Corpului, s-a recurs deseori la acordarea de ajutoare individuale și la rezolvarea unor situații la nivel național. Bunăoară, în perioada crizei economice (1929-1933), numărul șomerilor din rândul contabililor a crescut vertiginos. Corpul a încercat să-i ajute pe cei aflați în situații deosebite, fie materialicește, fie oferindu-le anumite scutiri sau reduceri la plata cotizației și a abonamentului la revista Corpului. În același mod s-a procedat și în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial sau în urma unor calamități naturale.

De asemenea, deoarece piața de muncă pentru profesioniștii contabili era foarte restrânsă, mai ales în primii ani de la apariția Corpului, Consiliul Superior a întreprins două acțiuni importante: a interzis înscrierea în Corp a persoanelor care nu aveau cetățenia română și a intervenit pe lângă Ministerul de Finanțe pentru a se institui regula ca expertizele și consultanța acordate administrației de stat și regiilor autonome să nu se mai facă cu personal angajat din afara țării, ci doar cu profesioniști români.

Editarea de publicații de specialitate

Principala publicație a Corpului a fost Revista generală de comerț și contabilitate, apărută la 31 ianuarie 1908, proprietate a Corpului Absolvenților Școlilor Superioare de Comerț. Revista a fost pusă la dispoziția membrilor la data înființării Corpului. Prin Hotărârea Consiliului Superior din 1921, revista devine organul oficial al Corpului Contabililor.

În ședința Consiliului Superior din 2 martie 1926 s-a hotărât să se editeze o lucrare cu privire la mișcarea contabilă din România, dar abia în anul 1930 a început lucrul la această carte. Concepută sub coordonarea expertului contabil Alexandru Botez, lucrarea intitulată Anuarul general al contabililor din România a apărut în anul 1933 la Editura „Profit și pierdere”.

În 1930, la propunerea dr. V.M. Ioachim s-a decis – în vederea Congresului Internațional de Contabilitate, care s-a ținut în septembrie anul următor la București – să se tipărească o lucrare intitulată Zece ani de activitate a Corpului de contabili și experți, precum și o Călăuză a Bucureștilor, ilustrată și cu vederi mai importante din țară.

Diferite secțiuni ale Corpului au editat, de-a lungul timpului, numeroase „buletine” și „reviste”. Printre cele mai semnificative exemple se remarcă Secțiunea Ilfov, care a editat, în 1938, o publicație intitulată Buletinul contabililor, Secțiunea Brăila, care a tipărit revista Contabilul, între anii 1933 și 1934, și Secția Covurlui, care a editat, între anii 1938 și 1940, Buletinul contabililor experți și autorizați din România – Secția Covurlui.

În anul 1928, la îndemnul lui Grigore Trancu-Iași, s-a decis înființarea unui muzeu al contabilității, în care să fie prezentate exponate cu o incontestabilă valoare istorică. Inițiatorul a fost și primul donator care a trimis primele sale rapoarte de expertiză. Muzeul, înființat în București, a purtat numele lui Grigore Trancu-Iași.

Manifestări omagiale

Corpul Contabililor a avut ocazia, atât la nivel central, cât și în județe, să organizeze diferite reuniuni, manifestări amicale pentru membrii săi, în vederea celebrării unor evenimente importante, a unor personalități de marcă. Astfel, în fiecare an, la sărbătoarea de Sfântul Nicolae, considerat patron al Corpului, s-au organizat reuniuni și banchete amicale.

Au fost inițiate și alte acțiuni, printre care emiterea, în 1923, a două medalii, una consacrată înființării Corpului, iar cealaltă ca omagiu la adresa lui Grigore Trancu-Iași, cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani.

În anul 1927, ca o recunoaștere a meritelor decanului Corpului Nicolae Butculescu, s-a instituit premiul cu numele acestuia, care se acorda elevilor merituoși ai Școlilor Superioare de Comerț, din ultimele două clase.

În 1929 a fost bătută o altă medalie, ca omagiu adus lui Nicolae Butculescu, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de muncă în serviciul profesiei contabile. În același timp, Corpul a adus un omagiu bine-meritat tuturor predecesorilor săi. Astfel, tot la inițiativa lui Grigore Trancu-Iași, a fost dezvelită o placă comemorativă pe casa din comuna Dridu, județul Ilfov, unde s-a născut profesorul Constantin Petrescu și în care a fost înființată o Casă de lectură. De asemenea, s-a ridicat un bust al profesorului Theodor Ștefănescu, unul dintre primii autori ai lucrărilor de contabilitate din România.

(Va urma)