La început a fost cuvântul...
În mass-media din 3 mai a.c. a atras atenția – printre altele – frecvența deosebită a familiei de cuvinte care se „trage” din substantivul „prioritate”. Nimic neobișnuit până aici dacă avem în vedere preocupările cvasigenerale pentru identificarea, în toate domeniile de activitate, a obiectivelor de primă importanță.
Într-o publicație de profil se afirmă că, în cazul unei mari companii de bricolaj, „cota de piață a depins și depinde de volumul cifrei ei de afaceri”. În termeni lingvistici, o astfel de formulare se numește tautologie, adică – sub aspect logic – mai multe cuvinte ale unei propoziții sau ale unei fraze au aceeași semnificație. Este limpede că taman „volumul cifrei de afaceri” dă și dimensiunea „cotei de piață”, fiind parte a unui întreg.
Prezentarea și comentarea, în mass-media, a unor proiecte de acte normative au generat o „inflație” de formule care – într-un fel sau altul – vizează managementul și managerii. Astfel, ne-a fost dat să citim și să auzim sintagme de felul „manager bazat pe cunoștințe”, „manager profesionist”, „manager privat”, „manageriatul și gestionarea afacerilor”, „conducătorul echipei și managerul acesteia”, „titularii posturilor manageriale și specialiștii întreprinderii”, „capacitatea managerilor de a conduce, de a decide, de a prevedea, de a anticipa”.
Într-o dezbatere televizată, unul dintre participanți a afirmat că „sporirea veniturilor bugetare se bazează pe estimările de creștere economică și pe prognozele de creștere a produsului intern brut”. Niciunul dintre ceilalți participanți n-a simțit nevoia să comenteze fraza citată. Or, în afară de câteva aspecte legate de „stil” (repetarea unor cuvinte, în condițiile în care există sinonime) atrage atenția alăturarea printr-un „și” a conceptului de „creștere economică” de a celui de „produs intern brut”.
Când, într-o analiză consacrată antreprenoriatului, găsești formulări de genul „urmează ca ulterior”, „talentul sau cunoștințele de business vor fi valorizate în viitor pentru succesul în afaceri”, „consensul unanim al tuturor asupra căilor de urmat”, ai întreaga îndreptățire să reproșezi autorului fie și numai neatenția în conceperea și scrierea respectivului text.
Deseori recurgem la precizări de tipul „numai”, „doar”, „exclusiv” pentru a sublinia că, dincolo de o anumită situație, de un anumit fapt, nu mai există variante, alternative. La fel, o utilizare largă au formule de genul „precum”, „între altele”, „de pildă”, „de exemplu”, „bunăoară”, menite să nuanțeze exprimările noastre verbale și/sau scrise.
Există un principiu al lui Gauss formulat în cea mai succintă manieră posibilă: „Maximum de idei în minimum de cuvinte”. Reamintim celebra remarcă în continuarea constatărilor referitoare la cuvintele perechi „maxim-maximum” și „minim-minimum”. Astfel, ne este dat să auzim mai tot timpul formulări care conțin cuvinte inutile și altele care devin neinteligibile prin excesul de concizie. Și acum, câteva exemple în temă.
Cu toate că în numeroase cronici dedicate respectului față de limba română s-au semnalat erori repetate în folosirea unor adverbe și adjective, asistăm – în continuare – la „recidive” mai mult decât supărătoare. Exemple concludente în acest sens sunt cuvintele din titlul însemnărilor de față.
Ziua Culturii Naționale, prilej de celebrare a celor mai de seamă valori din patrimoniul românilor de pretutindeni
Împreună, sub semnul emblematic al bradului și colindelor
Târgul „Gaudeamus”, ediția 2024, o reușită reîntâlnire a cărții cu cei care o prețuiesc
Casele au amintiri. O stradă-muzeu în apropierea kilometrului 0 al Capitalei
Începe restaurarea unei bijuterii istorico-arhitecturale, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane