Pot fi identificate, relativ lesne, sute de argumente care pledează în favoarea ideii că o analiză amplă și, în același timp, aprofundată, referitoare la comerțul internațional al țării noastre, a căpătat un caracter de urgență în actualul context economic regional, european și global. Semnalele venite de pe principalele piețe în care exportăm și din principalele țări din care importăm indică o veritabilă bătălie antirecesiune, ceea ce provoacă o legitimă preocupare și a factorilor decidenți din România. De aici, acțiunile inițiate și desfășurat în vederea sporirii mai rapide a competitivității bunurilor și serviciilor livrate peste hotare și pentru limitarea importurilor la strictul necesar, sub raport calitativ și cantitativ, orientări menite să se reflecte pozitiv în diminuarea deficitului comercial.

Informația recentă privind creșterea datoriei publice la 725 miliarde de lei, respectiv 50% din PIB, este de natură a releva, poate mai acut ca oricând, cerința de a se diminua deficitul bugetar și prin acțiuni mai eficiente de reducere a deficitului geamăn, cel comercial. Este unul dintre argumentele evocate la începutul comentariului de față. Dacă, însă, evaluăm situația prin prisma unor abordări proactive, desprindem elemente care reconfirmă posibilitățile reale de realizare a dezideratului la care ne referim.

Iată și o altă informație în temă: în primele șapte luni ale anului în curs, deficitul balanței comerciale a României a fost mai mic cu 3,2 miliarde de euro (adică un minus de 17 procente), comparativ cu perioada similară din 2022. Prin urmare, s-au făcut pași semnificativi în direcția dorită.

În momentul în care detaliem, constatăm că avem de-a face, în anumite domenii, cu o autentică transformare a cantității în calitate. Faptul că 44,8% din totalul exporturilor și 36,3% din totalul importurilor reprezintă produse cu valori adăugate mai mari, precum mașinile și echipamentele, atestă efectele mutării centrului de greutate al comerțului internațional de bunuri și servicii cu valoare adăugată redusă la cele care conțin o valoare adăugată mai consistentă.

În fața unor asemenea date, apare inevitabilă întrebarea: consemnăm o situație pur conjuncturală sau cu tendințe de mai lungă durată? Răspunsul este dat, cât se poate de convingător, tot de datele statistice recente, inclusiv cele care fac bilanțul pentru o perioadă mai îndelungată. Între altele, rezultă, din această operațiune, că – în ultimul sfert de secol – începând cu faza în care s-au pus bazele unei creșteri economice sănătoase, volumul exporturilor românești s-a majorat de peste 12 ori de la echivalentul a 7,4 miliarde de euro, la peste 90 de miliarde de euro. Evident, o astfel de creștere spectaculoasă se explică, în principal, prin acțiunile îndreptate nu numai spre fructificarea avantajelor noastre comparative, ci – într-o măsură tot mai mare – a avantajelor competitive.

Așadar, nivelul de competitivitate care, neîndoios, este un factor calitativ, se află la originea progresului consemnat, ceea ce permite o detaliere mai adâncă a schimbărilor esențiale intervenite în structura exporturilor, schimbări evidente în favoarea bunurilor și serviciilor cu valoare adăugată mai mare. În context, nu este greu de identificat rolul decisiv al industriei auto în tot acest proces, după cum tehnicile de vârf promovate în domeniu reprezintă o expresie concretă a avansului înregistrat de sectorul IT&C. Mai reținem că și alte ramuri, asemenea chimiei și petrochimiei sau în transporturi (ca să vizăm și zona serviciilor), se remarcă prin performanțele obținute, mai ales în materializarea cuceririlor din sfera tehnicii și tehnologiei informației.

În condițiile în care analiza parcurge traseul de la macro la microeconomie, se dezvăluie mai pregnant și dimensiunile eforturilor unui număr tot mai mare de firme de a se adapta cât mai rapid posibil la cerințele pieței externe, tocmai prin apelul la tehnici și tehnologii inovative. Realist vorbind, nu este vorba aici, deocamdată, despre un curent dominant, dar există suficiente exemple care confirmă potențialul important, însă insuficient valorificat, de creștere a competitivității bunurilor și serviciilor care constituie oferta la export.

Dinamicile evocate depun mărturie că există premisele unei generalizări a experiențelor pozitive în domeniu. Cu sublinierea acestei premise, se deschide tot mai larg șansa de a uni potențialul economiei noastre naționale cu oportunitățile oferite de evoluțiile actuale și de cele previzibile ale unei piețe capabile să absoarbă mai multe bunuri și servicii cu marca „Made in Romania”.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)